Terapia prin arta si poezia

10:57:00 anne varsh 0 Comments


" Ne pierdem pe noi în ceea ce citim  doar pentru a reveni la noi înșine, transformati și parte a unei lumi mai vaste."  Judith Butler

Biblioterapia este o forma de terapie expresiva, ce presupune citirea cartilor si a textelor specifice, in scop curativ. Este o forma de psihoterapie in care materialele selectate pentru a fi citite sunt folosite sa asiste persoana in rezolvarea problemelor personale sau in alte scopuri terapeutice.

Povestirea povestilor,  scrisul creativ si cititul sunt cunoscute pentru potentialul lor terapeutic din cele mai vechi timpuri. Folosirea literaturii ca metoda de vindecare dateaza din vechea Grecie, unde bibliotecile grecesti erau vazute ca locuri sacre, cu puteri curative. Se spune ca in timpul faraonului Ramses al II lea, biblioteca era numita "casa de vindecare a sufletului".

In procesul terapeutic, uneori, noi, terapeutii prin arta, folosim alaturi de arta carti, povesti sau poezii.  Le folosim in deschiderea intalnirii, ca si ghid imaginar sau in partea de closing(incheiere).

Poezia urmatoare este una draga mie, pe care am auzit-o acum cativa ani, la o prelegere despre biblioterapie . Am folosit-o deseori in cadrul intalnirilor cu parintii, intalnirile de consiliere (parenting). In lucru cu adultii poate fi folosita atat in terapia individuala cat si in cea de grup.
Nu am gasit o traducere a poeziei asa ca voi incerca sa pastrez acuratetea in traducerea mea.

Inainte cu cateva nopti
               de Vered Mosenzon

Inainte cu cateva nopti
am vorbit cu un om
care era foarte destept.
Am vorbit mult
despre iubiri
si dezamagiri
si pisici.
I-am spus
ca lucrul care imi place cel mai mult
 si il admir
la pisici
si de asemenea la mine
putin
e ca nu conteaza de la ce inaltime vor cadea
sau de la ce inaltime vor fi aruncate
intotdeauna vor cadea in picioare
Vor afisa un zambet pisicesc
indiferent si superior
si vor continua sa mearga
ca si cum nimic nu s-a intamplat
si nimeni nu a cazut
sigur nu ele.
Cand i-am spus asta omului
care-mi parea foarte destept
a tacut o clipa
si dupa aceea, a raspuns
ca nu e deloc asa
ci complet diferit,
ca de fapt, pisicile doar se prefac
ca nu le doare nimic
si ca au cazut in picioare.
De fapt ele cad pe spate
si se sparg de fiecare data
in cioburi
dar ele sunt pisici
si stiu
ca e parte din imaginea lor,
si ca toti se asteapta
ca ele sa cada intotdeauna in picioare
asa ca nu arata nimanui
ca de fapt nu e asa.

***
Omul acela nu a vazut fata mea
in aceea noapte, cand a spus acele cuvinte
si bine ca nu a vazut.
Caci daca mi-ar fi vazut fata, sigur,
si-ar fi plecat privirea
si ar fi vazut cioburile mele pe podea.

biblioterapia si terapia prin arta

0 comentarii: