Benzile desenate instrument in Terapia prin arta

Annemari Herzlinger 0 Comments


Benzile desenate au incercat in ultimele decenii sa isi castige locul in lumea artei, o perioada lunga de timp nefiind considerate arta. Poate acest inconvenient se datoreaza perioadei de inceput, cand in jurul anului 1900 benzile desenate nu erau decat gaguri si o forma de umor simplu. Cu timpul insa, mai exact pe la sfarsitul secolului XX, cand in comics sunt abordate probleme de actualitate, acestea devin o cale de exprimare a parerilor legate de rasism, fanatism religios sau razboi (Grinfeld,1997) si un medium de arta recunoscut.

Pana si termenul, comics (benzi desenate), are propria sa semnificatie, folosirea formei de plural nu este intamplatoare, caci termenul descrie atat medium-ul de arta cat si filosofia formei, uneori benzile desenate fiind o modalitate de aranjare a haosului interior.

Abordand problemele de actualitate dintr-o perspectiva personala, benzile desenate devin mult mai profunde si complexe. Prin intermediul lor autorii pun deseori pe hartie viata, experienta personala, lucru nou si diferit de ceea ce se intamplase pana atunci, cand benzile desenate erau de cele mai multe ori povesti fantastice foarte diferite de realitate.

Folosirea evenimentelor din viata personala va largi reportoriul de trairi si emotii (bucurie, frica, durere, invidie) exprimate, benzile desenate determinand nu doar hohote de ras ca la inceputuri ci si un proces de eliberare a sinelui de emotiile puternice, un proces de catharsis. Ele nu exprima doar trairi ci si imprumuta calitati de la creatori devenind astfel o forma de terapie, de vindecare, nu doar o forma de arta. Astfel, crearea de benzi desenate ofera o eliberare emotionala, iar personajele devin un alter-ego, ce exprima dorintele si idealurile creatorului. McCloud (1993) considera ca nu exista alta forma de arta care sa ofere atat de mult privitorilor si sa ceara atat de mult de la ei in acelasi timp.

Benzile desenate permit depasirea durerii psihice, fricii, doliului. Recunoasterea potentialului terapeutic al benzilor desenate va aduce dupa sine si recunoasterea lor academica. Este recunoscut astfel faptul ca benzile desenate ajuta la explorarea lucrurilor, situatiilor importante din prezent si permit reexaminarea momentelor din trecut. Aceste proces incurajeaza clientul sa se proiecteze  intr-un anume moment de timp si sa repete comportamentul avut sau sa modifice realitatea asa cum ar fi dorit sa fie, incurajeaza crearea de scenarii.

Ca medium de arta, benzile desenate ofera creatorilor posibilitatea exprimarii unei actiuni fizice sau emotionale oferindu-le o varietate mare de resurse pentru sanatatea lor psihica. Incurajeaza oamenii sa creeze singuri povesti ceea ce le va permite nu doar identificarea cu propriile personaje dar si relationarea cu unele aspecte negative ale vietii, sentimentelor si trairilor lor, intr-un mod constructiv si creativ.

Ca instrument terapeutic, crearea de benzi desenate este o cale de eliberare si exprimare sigura pentru clienti, acestia putand crea o lume in care actiunile personajelor decurg si au urmarile dorite de ei. Folosirea benzilor desenate ca instrument terapeutic poate fi deosebit de folositor in lucrul cu copii acestea fiind un medium cunoscut.

Benzile desenate reprezinta o limba diferita (Ware, 2004), un mod de comunicare diferit (Fosterr, 2009), iar in terapie, prin intermediul lor, clientii de varste diferite pot exprima cu ajutorul personajelor modul in care lucrurile decurg si evolueaza in directia dorita de ei, fara ca acest lucru sa aiba urmari in viata reala. In cadrul benzilor desenate situatiile pot fi rezolvate asa cum considera clientul ca este potrivit. Prin intermediul conflictelor si rezolutiilor experimentate rezolvate de personaje, clientii pot experimenta intr-o forma tangibila succesul sau insuccesul.

In timp amintirile noastre sunt alcatuite doar partial din evenimentele intamplate, mintea noastra  umpland deseori spatiile goale. Probabil de aceea este atat de simpla si naturala atractia noastra fata de comics, acele "desene staccato, imagini izolate, separate prin spatii albe, locul unde actiunea si miscarea au loc" (McCloud, 1993), atat de asemanatoare memoriei noastre.

terapie prin arta in benzile desenate

                             Photo by Liam Tucker

Violenta domestica si Terapia prin arta

Annemari Herzlinger 0 Comments


Violenta in familie reprezinta orice act sau actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material. In sensul legii, prin membru de familie se intelege sotul, ruda apropiata si persoanele care au stabilite relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copil, dovedite pe baza anchetei sociale. Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.” Legea 217/2003

Terapia prin arta (art terapia) este una din formele de psihoterapie folosite cu succes in adaposturi, atat in terapia femeilor cat si a copiilor ce au trecut prin violenta domestica. In cazul violentei, scopul terapiei prin arta este acela de a oferi ajutor, de a incuraja si a intari, dar si de a valida capacitatile de parinte ale mamei.

Terapia prin arta (art terapia) este o modalitate non-verbala, de multe ori mai putin amenintatoare decat terapie verbala clasica, ce ofera victimelor violentei domestice posibilitatea de a "vorbi" despre experienta lor dureroasa. De asemenea, este o forma de terapie foarte potrivita copiilor mici datorita abilitatilor verbale limitate ale acestora.

In general mamele ce ajung in adapost in urma unui episod violent vin insotite de copii. Desi uneori violenta nu a fost indreptatea impotriva copilului, deseori are efect asupra sa. Acesta se simte deseori confuz, ii e teama, frica, este nervos, are deseori trairi ambivalente (ii lipseste tatal si este ingrijorat pentru mama). In plus, a merge intr-un adapost este deseori o schimbare foarte mare pentru copii. Acestia parasesc mediul cunoscut, casa, celalalt parinte, lucrurile lor, jucarii, jocuri, prieteni, uneori scoala sau orasul in care locuiau, schimbare ce poate genera uneori o trauma. De aceea, ca interventie de urgenta este necesara inceperea terapiei atat a mamei cat si a copilului cat mai repede.

Copilul si mama vor primi terapie individuala sau diadica in functie de situatie si varsta copilului si/sau terapie de grup in incercarea de ai sustine si ai ajuta sa identifice si sa isi exprime trairile. In cadrul terapiei vor putea vorbi despre lucrurile ce se petrec sau s-au petrecut in familie putand fi astfel evaluate nevoile si grijile lor. Terapia va inlesni adaptarea la noua stare de fapt, viata in adapost, cu tot ce implica aceasta.

Este deosebit de important, atat pentru mama cat si pentru copii, sa primeasca atat asistenta de scurta durata, interventii de criza, cat si terapie de lunga durata. Interventiile in perioada de criza au capacitatea de a diminua semnificativ stresul emotional si angoasa. O buna intelegere de catre terapeuti a valorii , metodelor si importantei acestor interventii joaca un rol vital in perioada de criza. Femeile ajunse in adapost sunt de obicei foarte motivate in perioda de criza sau post-criza sa ia masuri, sa schimbe lucrurile din viata lor si de aceea interventia cat mai rapida este absolut necesara.

Exista o multitudine de tehnici si activitati ce pot fi folosite atat in perioada de criza cat si in cea de post-criza, atat cu mamele cat si cu copiii lor. Consider ca unul din scopurile interventiilor post-criza este incercarea de intarire a relatiei dintre mama-copil fapt pentru care este deosebit de importanta activitatea impreuna. Relatia mama-copil joaca un rol important in luarea deciziei ulterioare privind viata celor doi dupa perioada petrecuta in adapost.

Activitatea artistica descrisa mai jos este foarte potrivita pentru intarirea relatiei mama-copil putand fi folosita in interventia post-criza.

Colaj de arta abstracta

Varsta copilului: 9 luni - prescolari, scolari

Materiale necesare: coala de hartie autoadeziva, hartie creponata de diferite culori, sticlute (borcanase) cu capac cu gauri, nisip colorat, condimente pulbere de diferite culori, sclipici, carioci

Indicatii
Se indeparteaza foaia ce acopera lipiciul foii autocolante. Se pot lipi pe foaia autocolanta bucatele de hartie creponata sau se pot presara nisip colorat, condimente sau sclipici dupa dorinta. Nisipul presarat (condimente, sclipici) poate fi aranjat cu mana pentru a se lipi mai bine.
*Se vor da cel putin 2 sticlute cu nisip, condimente sau sclipici.

Semnificatia simbolica
Obiectele lipite de cei doi sunt un simbol al atasamentului si al legaturii mama- copil. Activitatea incurajeaza parintele sa ”urmareasca” copilul, sa-i repete miscarile, actiunile si nu in ultimul rand sa il incurajeze si sa comunice cu el. A lucra impreuna, unul langa altul, are de obicei un efect pozitiv. Daca varsta copilului permite, aceasta activitate poate fi continuata cu discutia despre cauza si efect.

Terapie prin arta si violenta domestica mana

  Photo by bady qb

Quizz - Terapia prin arta fara secrete

Annemari Herzlinger 0 Comments

 

Asta e terapie prin arta, arta, psihoterapie sau o struto-camila? Hai sa vedeti cat de bine sesizati diferentele intre ele. Am pregatit pentru voi un joc trivia scurt si dragut care o sa va ajute sa cunoasteti mai bine acest domeniu.

 

  * pentru quizz apasa pe poza

terapie prin arta intrebari quiz culori

  Photo by David Pisnoy


Materiale si media in Art Terapie

Annemari Herzlinger 0 Comments

"Terapeutul prin arta (art terapeutul), indiferent de abordarea teoretica, populatia tintă sau practica, exercita o influenta enorma asupra naturii intalnirii terapeutice prin simpla decizie a materialelor pe care trebuie sa le furnizeze clientilor si a ghidarii clientilor in utilizarea acestor materiale" Moon, 2002

Materialele poarta in ele semnificatii ale vietii personale, culturale sau politice ce este intr-o continua schimbare. Cu aceasta idee in minte si tinand cont de raspunderea etica fata de client, terapeutii prin arta folosesc materiale si media pe care au obligatia etica de a le cunoaste, de a le stii beneficiile si riscurile.

Cunoasterea materialelor, a proprietatilor, a beneficiilor si a riscurilor, dar si a modului in care ii antrenam si ii ghidam pe clienti in folosirea lor nu ar trebui privite ca un simplu proces de scurta durata. Educarea continua, o baza solida de cunostiinte in si despre folosirea materialelor sunt absolut necesare. Aceasta a fost si va fi una dintre marile diferente intre terapeutii prin arta si alti profesionisti ce lucreaza in terapie sau sanatate mintala si care folosesc arta in activitatea lor.

Uneori terapeutii prin arta (art terapeutii) se concentreaza in mod special pe felul in care clientul interactioneaza sau foloseste proprietatile materialelor de arta deoarece aceasta interactie reflecta aspecte ale starii de sanatate mintala a clientului. Interactia cu materialele este cel mai important si valoros aspect al evaluarii in terapia prin arta (art terapiei). Interactia cu materialul, experienta determinata de aceasta si produsul final formeaza un intreg. Modul in care materialele sunt folosite influenteaza procesul de arta si produsul final.

Cunoasterea proprietatilor materialelor permite art terapeutului alegerea si folosirea acestora pentru a atinge scopul dorit. De asemenea, cunoastere proprietatilor va permite terapeutului sa observe pattern-urile in folosirea anumitor materiale, pattern-uri ale produsului final si al interactiei cu media de arta. Pattern-urile interactiei se pot observa in miscare si tempo-ul ei, dinamica, folosirea spatiului, presiunea aplicata, linii, forme sau repetitii ale acestora.

Terapeutii prin arta (art terapeuti) folosesc proprietatile materialelor pentru a obtine cat mai multe informatii despre client. Interactia cu materialele ofera informatii despre respectul de sine al clientului, perfectionism, nevoia sa de control, rigiditatea, capacitatea sa de a face fata emotiilor negative, anxietatii sau agitatiei. Clientii pot exprima curiozitate, nervozitate sau retinere in fata anumitor materiale. De multe ori, terapie prin arta (art terapia)  este prima oportunitate de explorare a materialelor pe care clientii adulti o au dupa o perioada lunga te timp, iar procesul deseori le poate aminteste de copilariei.

Functia de auto-explorare care se desfasoara in psihoterapie cu ajutorul cuvintelor are un spatiu suplimentar in art terapie atunci cand auto-explorarea pacientului are loc prin intermediul materialelor de arta. In timpul procesului creativ, clientul creeaza o lume noua pentru el insusi (Wadeson, 1987), in care poate examina reflectiile lumii sale interioare: impulsuri , dorinte si emoții (Dalley, 1987).

In interactia cu materialul sunt mereu prezente si se tine cont de trei caracteristici: nevoia de structura si control (preferarea materialelor cu un grad mare de control, reversibile), nevoia si deschiderea pentru a incerca lucruri noi ( a da vechiului o alta utilizare prin interactia diferita cu media cunoscuta) si abilitatea clientului de a reflecta, de a vedea produsul ca un rezultat al modului in care a fost facut, o reflectie a modului subiectiv de functionare.

Fiecare material folosit in terapia prin arta (art terapie) are un potential unic si permite folosirea sa intr-o multitudine de modalitati diferite conform calitatiilor sale.

Exista o multitudine de clasificari ale materialelor in functie de calitati, potential sau limitari, produs final (produs 2D sau 3D), dar si a proceselor psihologice pe care le pot declansa, sustine sau limita (transfer, regresie). Astfel putem vorbi despre materiale moi sau tari, fluide sau solide, mari sau mici, netede sau cu asperitati, tactile sau tangibile, usor sau greu de folosit, regresive sau cu grad mare de control, care incurajeaza sau nu implicarea emotionala etc.

Materiale sunt impartite de unii autori in doua mari categorii in functie de capacitatea acestora de a determina un raspuns emotional sau nevoia de control. Materialele cu un grad ridicat de control determina in general o experienta cognitiva, pe cand cele cu un grad mai mic o experienta preponderent afectiva.

Alti autori clasifica materialele in functie de patru parametri: kinestezic - senzorial, perceptual - afectiv, cognitiv - simbolic si creativ. Astfel materialele sunt privite in functie de energia eliberata, experienta subiectiva din timpul folosirii lor, emotiile aparute in urma interactiunii cu materialul, nivelul simbolic sau intuitiv si operatiile analitice determinate.

"Limba vorbită" in sala de terapie este alcatuita din materiale si culori prin intermediul carora se pot obtine perspective ale psihicului clientului. Dialogul, realizat prin intermediul materialelor și culorilor, ajuta clientul sa intalneasca, sa creasca, sa rezolve, sa descopere si sa se familiarizeze cu experientele interioare (Moon, 2010)

Creatia cu materiale de arta poate fi conceptualizată ca un spatiu de joc creativ in arta, in care pacientii pot deveni in mod activ familiarizati si explorati (Mallinckrodt et al., 2005).

Terapie prin arta materiale si media
Photo by Mike Petrucci

Haosul in Terapia prin arta

Annemari Herzlinger 0 Comments


Pentru artist, haosul inspira procesul, determina structurarea si da nastere lucrarilor de arta. Toti artistii intalnesc acest haos atunci cand pregatesc o lucrare noua. A incepe o lucrare noua este deseori greu, exista o multitudine de lucruri ce pot fi facute, dar si o multitudine de posibilitati in care acestea poate fi facute.Exista o infinitate de posibilitati pentru imaginile vizuale. Orice alegere pe care artistul o face serveste structurarii haosului determinat de multimea posibilitatilor. 
Prin deciziile sale, subtil si deschis, artistul da forma haosului determinat de infinitatea de posibilitati. Aceasi structurare a haosului apare si in relatia cu subiectul lucrarii sau cu media de arta aleasa.

Pentru clientul in terapie, haosul depinde de proces, determinand structurarea È™i deseori o implicare autentică în viață. A incepe o lucrare de arta este ca si cum ai privi intr-o oglinda, iar media artistica devine oglinda ce reflecta clientul. 
 
Inceperea oricarei forme de terapie este in general neplacuta si dificila. De obicei oamenii nu cauta neplacerea si dificultatea, oamenii nu cauta sa mai adauge disconfort vietii lor. In general, clientul ce-si incepe calatoria terapeutica este coplesit de haos si de emotii.

Cand clientul alege sa creeze, imaginile potentiale sunt filtrate de media artistica dar si de circumstantele vietii sale. Procesele de selectie si filtrare sunt energizate de catre psihicul clientului si alimentate de conflictele interne, anxietate sau alte emotii. Atat tema cat si media aleasa au semnificatie pentru client si sunt destul de sigure pentru a putea fi folosite in exprimare. 

Terapia prin arta (art terapia) ajuta clientii sa gasesca in arta o forma structurata ce lipseste in lumea lor interna deseori turbulenta. Astfel arta devine "crearea unei ordini semnificative care ofera un refugiu din confuzia necontrolabilă a realității exterioare" (Arnheim, 1971). Producerea de arta structureaza haosul (Ulman, 1975).


Arta mareste capacitatea simturilor noastre la un nivel reflectiv si constient. Astfel scopul terapiei prin arta este acela de a reface integritatea structurii personalității

Arta, ca reprezentare absoluta a ordinii, structurii și echilibrului, serveste la reintegrarea elementelor haotice ale persoanei și ii permite acesteia exprimarea sensului complex al vieții sale într-o formă semnificativă.
Valoarea terapeutica a artei consta in capacitatea acesteia de a face ordine in dezordinea sufletului. Terapia prin arta (art terapia) poate depasi haosul intern prin conferirea unei semnificatii integrarii structurate.

 Photo by Nathaniel Shuman

Terminarea terapiei

Annemari Herzlinger 0 Comments


Terminarea terapiei este probabil una dintre cele mai importante parti, fiind considerata o oportunitate de a discuta despre separare si pierdere si de a pregati copilul (clientul) pentru viitor. Freud (1937) a fost primul clinician ce a subliniat importanta deosebita a acestei faza a terapiei. A nu permite existenta ei lasa terapia incompleta.

Otto Rank (1929,1952) considera ca separarea este o problema universal prezenta determinata de experienta dureroasa a nasterii. Experienta nasterii determina pe de-o parte aparitia unei stari de "anxietate primara" oricarui nou-nascut, iar pe de alta parte genereaza dorinta de a uita aceasta durere, proces pe care Rank il numeste "regresie primara". Astfel, atunci cand copilul se desparte de o persoana apropiata lui, aceasta despartire ii va aminti de despartirea primordiala de mama.

O perioada de terminare ofera copilului oportunitatea de a se adresa, a observa si a discuta despre trairile sale legate de separare si pierdere.

Extinzand ideea lui Rank, Allen(1942) considera ca intalnirile terapeutice din perioada de terminare si stabilirea unui plan, ofera terapeutului posibilitatea de a se adresa anumitor probleme sau frici legate de separare. Allen considera ca procesul de terminare a terapiei contine un mesaj foarte puternic, iar lasarea acestui proces incomplet poate determina copilul sa adopte o solutionare defensiva.
Unii copii vor folosi aceasta perioada pentru a-si lua la revedere de la terapeut, iar altii o vor folosi pentru a protesta, a reactiona sau a evita lucrurile legate de separare. Copiii cu o istorie semnificativa a pierderii sau a separarii au nevoie sa simta ca ei hotarasc si conduc lucrurile si, mai mult decat atat, ca ei abandoneaza terapeutul (prin refuzul de a participa la intalniri) in loc de a fi abandonati.

Prin oferirea acestei perioada de incheiere, terapeutul genereaza o noua experienta legata de separare sau terminare, caracterizata prin implicare activa si nu prin pasivitate sau abandon.

In aceasta perioada, sarcina terapeutului este de a sustine Ego-ul copilului si de a-l ajuta sa se adapteze situatiei. Astfel copilul va parasi terapia cu sentimentul de forta si putere interioara, de sprijin si respect.

Clepsidra

In perioada de sfarsit in terapia copiilor mici, dar nu numai, exprimarea vizuala a trecerii timpului si numararea intalnirilor ramase sunt absolut necesare. O foarte buna modalitatea este folosirea unei clepsidre, desenata sau din sticla.
Intentia: De "a vizualiza" trecerea timpului pana la ultima intalnire si de a oferi posibilitatea discutiei despre separare, despartire si trairile ce au legatura cu aceastea.
Materiale necesare: desenul unei clepsidre sau un vas clepsidra din sticla ce poate fi deschis, carioci, culori, nisip colorat.
Descriere: Vor fi marcate si numerotate pe clepsidra un numar de zone ce corespund numarului de intalniri pana la cea finala. In fiecare intalnire se va adauga nisip sau va fi colorata zona specifica intalnirii.


Desenul palmelor

Se deseneaza conturul palmelor copilului si ale terapeutului una langa alta, putandu-se apoi colora sau desena in interiorul acestora. Pot fi folosite vopsele acrilice pentru colorarea palmelor, desenul fiind amprenta lor. Vor fi facute doua desene, unul pentru copil si unul pentru terapeut.
Intentia: Crearea unui obiect tranzitional, ce ii ofera copilului posibilitatea de a pastra "o bucata din terapeut".
Materiale: creione, carioci, vopsele acrilice
Metafore: imaginea palpabila a experientei de parteneriat, importanta copilului pentru terapeut, copilul nu va fi uitat.


Terapia si vindecarea prin arta

Annemari Herzlinger 0 Comments


Lucrarea nostra de arta este despre noi, despre lumea nostra interioara si cea exterioara, arta fiind calea nostra de a ne conecta lor.
Astfel, terapia prin arta (art terapia) nu se adreseaza doar celor ce au anumite probleme sau afectiuni, ci este pentru noi toti, cei ce ignoram sau ne-am pierdut creativitatea, partea ludica, legatura cu senzatiile sau simturile noastre. Arta isi manifesta potentialul vindecator atunci cand  suntem atenti, absorbiti, implicati si in stransa legatura cu ceea ce experimentam, cu lumea interna cat si cu cea externa.

Uneori practicarea terapiei prin arta (art terapia) este o activitate legata in primul rand de corpul nostru, este despre a vedea, a atinge, a permite senzatiilor si perceptiilor sa existe si sa fie simtite.
Durerea sufleteasca inainte de a primi un nume si a face parte dintr-o categorie este o senzatie. De cele mai multe ori tot ce ne dorim este sa nu o mai simtim, sa o scoatem afara si pentru asta folosim orice mijloc ne e la indemana. Rareori ne permitem luxul de "a sta cu senzatia", de a o cunoaste, a o studia, a ne "imprieteni" cu ea. Cand vrem sa o scoatem, sa o facem sa dispara imediat, intr-un fel ne opunem propriei vindecari, caci schimbarea vine in primul rand din constientizarea senzatiilor organice.

Terapia prin arta (art terapia) prin tehnicile sale ajuta la cultivarea abilitatilor de a rezona mai repede si mai profund cu corpurile, senzatiile si trairile nostre. Corpul nostru nu este separat de imaginatie, el traieste in imaginatie, el este medium-ul nostru, vopseaua noastra, procesul de arta fiind o extensie a sa in relatia cu lumea. Toate imaginile rezultate, indiferent cat de rele sau de terifiante par sunt de ajutor sufletului.

Transformarea apare atunci cand noi devenim intimi cu aceste aspecte pe care le consideram inamici, iar vindecarea incepe cand permitem acestor imagini sa fie vazute, sa fie simtite si le raspundem prin miscare (dans), improvizatie vocala, actorie, dialog poetic, contemplare.   
"Lucrarile de arta poarta in ele leacul, energiile, spiritele creative si vitalitatea ce iti vor permite sa te porti liber. Fii deschis pentru ele si permite-le sa iti calmeze emotiile si sa-ti activeze pasiunile." (McNiff, 2004)

Imaginile creaza povesti, dialoguri imaginare si incurajeaza alte forme de exprimare artistica. De asemenea ele actioneaza direct asupra corpurilor nostre, a mintii si a simturilor. "A fi cu lucrarea de arta" este parte a proprietatilor sale de vindecare. Bucuria determinata de desen, de folosire a culorilor, de redare a miscarii este un foarte important efect al procesului de vindecare.

Uneori privirea lucrurilor in profunzime ne permite contopirea cu obiectul, incetinindu-ne sau oprindu-ne din a trece rapid de la un lucru la altul, devenind astfel prezenti in procesul de reflectie. Contemplarea, privirea activa, este un proces dinamic, cu un ritm puternic dat de alternanta interior- exterior. Aceasta dinamica presupune pierderea obiectului de contemplatie pentru perioade de timp, un pas necesar in recastigarea sa. De asemenea, prinsi in procesul de contemplare, perceptia se misca si se schimba de la un moment la altul, astfel nu ramanem blocati doar la un singur mod de abordare. Pierderea unui lucru creaza oportunitatea de a ne angaja in altceva nou.

Schimbarile apar atunci cand suntem prezenti. Atunci reusim sa ne intalnim pe noi asa cum suntem in acel moment (here and now). Provocarea este aceea de a crea o conexiune cu lumea interna, de a deveni curiosi si indiscreti legat de experienta noastra (senzatii, trairi, ganduri).

Ce forma au? Ce culoare? Cat de rapide sunt?

De multe ori terapie prin arta (art terapia) este mai mult despre "a ramane cu starea", a o cunoaste, a o descoperi, despre cum ne simtim cu ea, despre relatia dintre noi si nu despre a gasi pastila magica ce va face totul sa dispara.
Vindecarea presupune un disconfort moderat, micsorarea temerilor, fricilor, si invatarea modurilor de a trai intr-un mod efectiv cu dificultatile prezente.

Terapie prin arta (art terapia) ne ajuta sa scapam de demonii interiori sau imblanzirea lor este urmarea faptului ca incepem sa ii vedem, sa-i atingem, sa-i cunoastem, cream o relatie cu ei, cu lumea interna?

Terapie expresiva, terapie prin poezie

Annemari Herzlinger 0 Comments


Terapia prin poezie este o terapie expresivă ce foloseste poezia in scop terapeutic, pentru vindecare și dezvoltare personală.

Din cele mai vechi timpuri poezia trateaza problemele emotionale fiind folosita sub forma incantatiilor si invocatiilor in ritualuri. Frazele intonate de samani pentru bunăstarea unui individ sau a tribului aveau deseori ritm si rima.

Vechii egipteni dizolvau in lichid papirusul pe care erau scrise cuvinte vindecatoare si il administrau ca medicament.

În istoria mai recentă, poezia, lectura și scrierea creativa au fost folosite ca tratamente complementare pentru afectiuni psihice incepand cu secolul XIX.

Există câteva modele diferite de terapie prin poezie, dar cel mai popular și cel mai frecvent utilizat este modelul introdus de Nicholas Mazza. Conform acestui model, terapia prin poezie implică trei componente principale: componenta receptiv - prescriptiva, componenta expresiv - creativa si componenta simbolic - ceremoniala.

În componenta receptivă - prescriptivă terapeutul va prezenta pacientului un poem si-l va incuraja să reacționeze. Materialul este selectat pe baza capacității sale de a descrie, de a explica și de a identifica aspecte relevante pentru conținutul sesiunii.

Componenta expresivă - creativă implică utilizarea scrisului creativ pentru evaluare și tratament. Procesul de scriere poate fi cathartic, adesea eliberând emoții blocate sau amintiri uitate.

Terapia prin poezie funcționează în primul rând prin evocarea unui răspuns emoțional ce ia nastere in urma unui proces de creare, scriere sau ascultare. Poezia, la fel ca arta plastica, muzica, drama și dansul, are abilitatea de a atinge foarte profund oamenii. Aceasta se poate datora faptului ca oamenilor le este mai ușor să transmita gânduri și emoții dureroase printr-o poezie decât să vorbească direct despre ele.

De asemenea natura abstractă a poeziei ofera protectie in fata experiențelor dureroase, care ar putea fi prea infricosatoare daca ar fi exprimate într-o manieră directa.

Poezia este aproape o formă de dans mental, iar scrierea unei poezii este o modalitate de a asculta sau de a da glas vocii interioare si subtilităților emoționale ce sunt uneori mult prea greu de exprimat direct.




Gheață
                             Einat Foghel-Levin
                       *traducere libera

El ma atinge,
Si eu simt cum copilaria mea se sfarseste,
Mi se scurge printre degetele inghetate care nu pot sa exprime gheața ce apare in mine,
Gheata care o sa imi acopere tot corpul, inauntru si in afara
Gheata care o sa imi ia ani sa o sparg.
[...]
Gheata ce imi ingheata tot corpul
Cand atingerea pare putin diferita,
Si nu e cu intentie, e doar o gresala,
Dar nu conteaza, pentru ca din nou am 14 ani.
Stau langa un ecran si simt un om mare care se apropie de mine si sunetul a ceva ce se deschide.
Si in momentul in care se deschide, ceva in mine se inchide.
Chiar si o fata de 14 ani stie ca pentru totdeauna va fi ceva rece in ea,
Si inima mea nu va mai fi la fel.
[....]
Sunt o femei fara copilarie si nu sunt singura
Sunt inca multe ca mine in lume.
Asa ca data viitoare cand intalniti una ca ea,
Doar spuneti-i ca sunteti cu ea.
Imbratisati-o puternic, doar daca va da voie,
Si doar intelegeti, va rog, ca daca nu va imbratiseaza inapoi
Nu e pentru ca nu vrea, este pentru ca gheata asta este ca un zid.
Sper ca intr-o zi voi sparge aceasta gheata si o sa incep de la inceput.
[...]