Se afișează postările cu eticheta tehnici. Afișați toate postările

Tehnici de warm-up in art terapie



Activitatiile de incalzire (warm-up) se desfasoara in prima parte a intalnirii, dureaza intre 10-15 minute. Ele ofera clientilor posibilitatea de a se relaxa sau de a socializa cu ceilalti membrii, daca e vorba de terapie de grup. De asemenea, ofera celor ce intarzie timp si posibilitatea de a se integra mai usor in grup, in actiunea artistica. Aceste activitati, desi semnificative si cu o foarte mare importanta in cadrul terapie de grup, au mai putina importanta decat activitatea centrala.

Sunt activitati relative simple ce ii ajuta pe clienti sa se familiarizeze cu desenul si exprimarea creativa, activitati ce sporesc respectul de sine si ajuta la transmiterea mesajului ca estetica lucrarii nu este un criteriu in Terapia prin arta.

Activitatiile de warm-up pot avea legatura cu tema activitatii principale, dar nu este obligatoriu, depinde de nevoile clientului si parerea terapeutului legata de obiectivele intalnirii. De asemenea nu este necesara introducerea lor in fiecare sedinta de terapie.
Dincolo de efectul lor relaxant si de incalzire, indiferent de tipul de terapie, consider ca au un foarte mare impact si deosebita importanta in cadrul terapiei de grup, unde au efect vizibil asupra grupului si dinamicii acestuia.


Mi-am facut bagajul pentru Timbuktu......

Este o activitate de grup ce poate fi folosita ca activitate de deschidere a intalnirii.
Intentii : intarirea sentimentului de apartenenta la grup, eliminarea sentimentului de singuratate, exprimarea sentimentelor de tristete, dezvoltarea abilitatilor de ascultare, exprimarea supararii intr-un mod adecvat.
Indicatii : Mi-am facut bagajul pentru Timbuktu si am pus in el ___________(lucruri care ma supara, ma fac furios).
O persoana incepe prin a spune fraza de deschidere, adaugand lucruri ce o supara sau o fac furioasa. A doua persoana va repeta fraza spusa de prima persoana si va adauga motivele ei de suparare/furie. Repetitia va fi reluata cu fiecare membru al grupului, fiecare repetand ce au spus antevorbitorii sai si adaugand propriile motive, pana cand geanta e plina (s-a ajuns la ultimul membru). In acest punct, grupul va decide daca va lua bagajul acesta sau daca doreste sa faca altceva cu el.
Discutia: va fi concentrata pe sentimentele de tristete exprimate.


Covoras pentru usa

Este o activitate individuala ce poate fi folosita atat in cadrul sedintelor individuale cat si in cele de grup.
Materiale necesare: hartie pentru desen, creioane, creioane de ulei, carioci;
Intentii: incurajarea exprimarii sentimentelor si trairilor.
Indicatii: Pe o foaie dreptunghiulara, i se va cere clientului sau fiecarui membru al grupului sa deseneze un covoras, cel pus in fata usii de la intrare, care il reprezinta pe el si casa lui. Daca doreste, poate adauga si un mesaj pe covorasul de intampinare.
Discutia: Va fi concentrata pe semnificatia mesajului si desenului covorasului.


Gandul

O alta activitate individuala ce poate fi folosita atat in cadrul sedintelor individuale cat si in cele de grup.
Materiale necesare: foi pentru desen, creioane, creioane de ulei, carioci;
Intentii: incurajarea schimbarilor pozitive, constientizarea de sine, intarirea sentimentului de apartenenta la grup, eliminarea sentimentului de singuratate (daca este folosita in cadrul terapiei de grup).
Indicatii: Clientului i se cere sa deseneze o cutie si sa puna (deseneze) in ea unul dintre gandurile la care ar vrea sa nu se mai gandeasca.
Discutia: Va fi concentrata asupra gandului ales, a semnificatiei acestuia si se va incuraja observarea raportului cutie-gand.


Cine, ca si mine, iubeste (Cui, ca si mie, ii place ) ..........

O alta activitate de warm- up ce poate fi folosita in terapia de grup.
Intentii: intarirea sentimentului de apartenenta la grup, eliminarea sentimentului de singuratate, incurajarea exprimarii de sine.
Indicatii: Unul dintre membrii grupului va spune fraza de deschidere, adaugand un lucru care ii place/iubeste. Cei ce iubesc (plac) acelasi lucru, i se vor alatura fizic sau isi vor manifesta preferinta intr-un fel sau altul, ales dinainte. Fiecare membru din grup va numi un lucru ce-i place si ceilalti vor reactiona in functie de preferinte lor.
Discutia: Va fi concentrata pe dinamica grupului in timpul activitatii si lucrurile ce decurg din ea.
Cum folosesc eu tehnica
 Participantii stau in cerc mare, pe scaune. Atat cel ce numeste lucrul cat si cei ce au aceleasi preferinta se vor ridica si vor schimba locurile intre ei. Este preferabil ca noul loc sa fie cat mai departe de cel initial. Consider ca schimbarea locului si miscarea participantilor au impact pozitiv asupra grupului si dinamicii sale.


Colajul


Colajul a devenit o forma de arta pe la mijlocul anilor '50, ca o oarecare continuare a celor doua curente din arta, dadaismul si suprarealismul.

La inceput, atentia era centrata mai mult pe folosirea simbolica a imaginilor decat pe natura concreta a materialelor. Pentru realizarea colajului erau folosite materiale ready made din dorinta de a introduce realul in arta.

McCreight(1996) definea colajul ca "o compozitie artistica de materiale si obiecte lipite pe o suprafata, uneori cu linii si culori ce le unesc".

Colajul stimuleaza creativitatea, construieste un vocabular vizual, permite asocierile libere prin intermediul obiectelor ready made, reduce anxietatea legata de procesul artistic, ofera posibilitatea de a descoperi semnificatii ale imaginilor comune, sporeste perceptia etc.

Colajul ofera oportunitatea de a explora teme ca varsta, valorile si constiinta sociala. Folosirea in colaj a tehnicii de taiere si lipire furnizeaza o metafora concreta a posibilitatii de daramare (stricare) si reconstructie. Colajul poate fi folosit pentru a explora experiente si teme din trecut, dar si vise si dorinte pentru viitor.

Senzatia de manipulare fizica a lumii este foarte puternica in colaj, persoana taie si alege, lipeste si schimba, uneori rupe si reincepe activitatea. Formare si aranjarea unei astfel de structuri relationale elimina nevoia si uneori constientizarea reprezentarii.
Colajul contine trairi pentru ca toate deciziile legate de el sunt in esenta lor decizii luate emotional.

Colajul este o foarte buna activitate terapeutica, potrivita perioadei de inceput a procesului terapeutic, dar nu numai. Este poate cea mai putin inspaimantatoare activitate pentru clientii care nu au mai facut arta de foarte multi ani (unii din copilarie), pentru cei ce considera ca "nu sunt buni" pentru arta sau pentru cei pe care foaia alba ii inhiba. Astfel pozele, imaginile deja existente, ii vor ajuta sa redea lucrurile cu un efort mic.

Colajul poate fi realizat dintr-o multitudine de materiale, poate contine imagini, poze sau cuvinte sau un amestec al acestora, poate fi realizat din diferite media de arta, lemn sau chiar digital, pe calculator. Este important ca terapeutul sa ofere o varietate de reviste, din diferite domenii. De asemenea, terapeutul trebuie sa tina cont ca imaginiile sa fie potrivite si neprovocatoare pentru pacient.

Hartiile si pozele pot fi taiate/ decupate sau rupte/sfasiate. Folosirea hartiilor taiate/rupte este privita ca o metafora a recreerii sau reevaluarii de sine sau a altora. Ruperea imaginilor vine uneori in intampinarea limitarilor motorice ale clientului, copiilor mici fiindu-le mai usor sa rupa imaginile decat sa le taie.

In activitatea mea terapeutica folosesc atat imagini decupate inaintea sedintei cat si reviste ce ofera clientului posibilitatea de a alege felul in care vrea sa decupeze imaginea dorita.  Incurajez copiii mici sa rupa imaginile si nu sa le taie.

Exista o multitudine de moduri in care colajul este folosit in terapia prin arta, iar indicatiile terapeutului pot fi diferite in functie de client si de nevoile sale.
Colajul poate fi bidimensional, lucrurile fiind lipite pe o coala de hartie sau plansa sau tridimensional cand sunt folosite obiecte ready made.

 Uneori pentru realizarea unui colaj sunt folosite cutii (cutii de carton, de pantofi). Aceasta tehnica de in/out (inauntru/ afara) permite redarea lumii externe si interne, concentrarea fiind pe diferenta dintre sinele intern si cel prezentat celorlalti, felul in care noi ne percepem pe noi insine si cum ne prezentam celorlalti.

Nick Zwaagstra (2004) a dat acestei tehnici a colajului in/out un alt scop: realizarea unei cutii de amintiri. Cutia de amintiri permite lucru cu tema pierderii, decesului. Pentru copii si nu numai, se poate crea un mod de a mentine legatura cu persoana pierduta.

Ruby Truly (2002) a adaptat terapiei prin arta tehnica emblemelor folosita in teatru. Este o tehnica ce combina artele - arta plastica cu dansul, muzica si drama.

Se aleg repede 3 pagini dintr-o revista, din cele 3 pagini vor fi ales imaginile ce vor fi apoi combinate si lipite intr-un mod potrivit clientului. Colajului rezultat (emblema) i se va adauga o miscare si sunete. Emblemele vor fi interpretate in fata grupului sau a terapeutului.
Aceasta tehnica are ca scop reflectarea Sinelui, explorarea deciziilor intamplatoare, explorarea metaforelor personale si a semnificatiei alegerilor intentionate sau neintentionate.

Julia Cameron (1996) a introdus ideea folosirii colajului pentru a realiza o harta a comorii cu scopul explorarii de sine. Ulterior Duanita Crofton a adaptat acesta tehnica pentru  a crea o harta a comorii pentru propria viata a clientului, cu pasii si drumul ce-l duc acolo unde isi doreste.

Diferiti terapeuti  au folosit pentru realizarea colajului o multitudine de materiale in functie de scopul terapiei: palarii tari (Nancy Lee Smith), mobila de lemn, ferestre, usi, scaune etc. Duanita Crofton a gasit ca foarte folositoare utilizarea scaunelor in lucrul cu tinerii strazii (street youth). Scaunele au fost pictate, folosite in sedintele de terapie si la sfarsit luate acasa.

Folosind imagini din reviste, tipuri si texturi diferite de hartie, poze, imagini de pe calculator, ready-made, colajul este o tehnica ce poate fi utilizata atat in terapia individuala cat si in cea de grup, atat cu copii mici cat si cu adolescenti, adulti sau varstnici.

colajul in art terapia

Povesteste o poveste


"Suntem creaturi ce povestesc povesti. Ca si copii noi ne insusim vorbirea pentru a putea povesti acele povesti ce sunt in interiorul nostru." Jerome S. Bruner

Este parte din natura nostra sa spunem si sa ascultam povesti, ba chiar ar fi greu sa concepem viata nostra fara ele. Mereu povestim, mereu cautam partasi si ascultatori la povestile noastre.

 Dupa o zi plina, ne intoarcem acasa si povestim apropiatilor evenimentele placute sau mai putin placute ce ni s-au intamplat . Folosind tehnologia moderna,  povestile sunt impartasite pe retelele de socializare la scurt timp dupa ce s-au intamplat, uneori chiar atunci cand se petrec.

A povesti este modul nostru de a ne explicam si intelege lumea, mecanismul ce ne ajuta sa intelegem cine suntem, povestea este instrumentul cu ajutorul caruia organizam lucrurile ce ni se intampla.

Prin intermediul povestii putem sa ne descoperim pe noi intr-un mod nou si neasteptat, putem  dezvalui altora lucruri ascunse in sufletul nostru sau sa construim legaturi cu ceilalti.

 Simplul fapt de a impartasi o poveste altcuiva combate izolarea ce caracterizeaza uneori vietile nostre. Astfel,  povestea poarta în ea sămânța comunității. 
 Si pentru ca a spune o poveste este un proces ce necesita timp si rabdare, a povesti poate fi considerat antidotul procuparii societatii moderne pentru viteza si tehnologie.

Spunerea povestii personale este o mostenire de mare insemnatate, foarte puternica , cheia spre imortalitate. Prin povestile transmise din generatie in generatie cunoastem istoria familiei, ne cunoastem stramosii, dar mai ales, este cladit sentimentul de apartenenta la un anumit grup, familie.

In terapie, a spune propria poveste este o componenta vitala in procesul de evaluare si interventie. In terapia de grup  impartasirea povestilor personale este un element crucial al procesului de grup.
 Cu ajutorul povestilor reusim sa privim lucrurile dintr-o perspectivă noua, lucru ce determina schimbări semnificative.

Povestea in 6 parti

Povestea in 6 parti este una din tehnicile folosite in terapia prin arta (art terapie) cu ajutorul careia este redat deseori un conflict intern. Este o tehnica folosita in evaluare, dar nu numai.

Materiale necesare: creioane negre, creioane colorate, tusuri groase si subtiri, creioane de ulei(oil pastel), foi albe A3

Foaia de hartie se impacheteaza in asa fel incat sa indoiturile sa delimiteze 6 parti egale( in trei parti egale vertical si apoi in jumatate orizontal ). Etapele povestii sunt aceleasi, indiferent de pacient , varsta lui sau momentul folosirii tehnicii. Povestea desenata poate fi ulterior scrisa putand fi folosita ca narativ daca e nevoie. Tehnica povestii in 6 parti evidentiaza atat conflictul cat si solutionarea lui, permitand interventia terapeutului la diferite nivele.

Totemul

Pentru amerindieni totemul este un obiect sacru, simbol al unui trib, familii sau a unei persoane.  In credinta lor, fiecare persoana este conectata, legata de noua animale diferite care o insotesc si o ghideaza de-a lungul vietii. Acesti noua ghizi spirituali influenteaza diferit persoana,  in functie de deciziile sau obiectivele care trebuiesc atinse de-a lungul vietii sale.

Totemul este folosit in terapie pentru a spune povestea personala sau povestea unei comunitati. A spune poveste unei comunitati poate fi un punct de plecare in terapia traumei. Cand intreaga comunitate a fost incercata puternic: uragane, cutremure, inundatii etc, povestea comunitatii poate fi parte centrala a terapiei de grup.

In terapia prin arta (art terapie), totemul poate fi desenat, sculptat, construit din ready-made, aceasta tehnica putand fi folosita atat in lucrul cu adultii cat si cu copii.

Totemul spune o poveste, dar semnificatia fiecarei parti in parte apartine pacientului. Discutia despre totem, animalele ce-l compun, despre relatia dintre ele va adauga mai multor detalii povestii personale.  Intrebarile vor fi deschise si se va tine cont de interpretarea si semnificatiile date de pacient.

Povestea arborelui

Folosirea desenul arborelui ca instrument de psihodiagnostic ii apartine lui Emile Jucker, consilier de orientare profesionala. Ulterior Charles Koch, psiholog elvetian, va standardiza si etalona testul. Pentru interpretare  se va observa ansamblul, impresia globala(adaptare dupa Offermann), expresia grafica a fiecarei parti in sine, plasarea desenului in pagina, marimea desenului, parametri masurabili si raportul dintre ei, linia solului, etc fiecare avand o semnificatie psihologica.

In terapie prin arta (art terapie) desenul copacului este folosit atat in evaluare ca si in procesul terapeutic. Raspunzand unei multitudini de cerinte, poate fi realizat din orice material  sau combinatie de materiale: creioane, carioci, acuarela, guasha, plastilina, lut, ready-made, materiale textile etc. Data fiind multitudinea de posibilitati , desenul copacului poate fi folosit atat in lucru ca adultii cat si cu copii, inclusiv in sedintele de parenting.

In munca mea clinica folosesc desenul arborelui ca si metafora.
Metafora poate fi utilizata la crearea unei baze minutioase inaintea abordarii unei idei. Metafora anima imagini, le confera importanta si da un sens concret suferintelor abstracte, creaza o punte intre cunoscut si necunoscut, intre constient si inconstient, permite exprimarea emotiilor puternice, pastrand totodata distanta necesara pacientului pentru a se simti in siguranta. De aceea poate fi folosita cu succes in terapia copiii ce au suferit traume sau au probleme de atasament.

Pacientului i se cere sa deseneze copacul ideal. Poate fi un copac ce exista in realitate, dar nu este obligatoriu. In general accentul este pus pe poveste copacului ce va fi redata ulterior, in scris (la adultii) sau oral in cazul copiilor.
 Daca este nevoie, redarea povestii copacului va fi ghidata cu ajutorul intrebarilor. Uneori impartasesc pacientului observatii rezultate din analiza fenomenologica a lucrarii, doar daca acest  lucru este relevant pentru procesul terapeutic.

Sa spunem o poveste despre noi insine, este poate fi unul dintre cele mai intime si personale lucruri  pe care le facem. 
Oricine are o poveste de spus si toti merita sansa de a-si spune propria poveste.


poveste personala tehnici in terapia prin arta