Colajul
Colajul a devenit o forma de arta pe la mijlocul anilor '50, ca o oarecare continuare a celor doua curente din arta, dadaismul si suprarealismul.
La inceput, atentia era centrata mai mult pe folosirea simbolica a imaginilor decat pe natura concreta a materialelor. Pentru realizarea colajului erau folosite materiale ready made din dorinta de a introduce realul in arta.
McCreight(1996) definea colajul ca "o compozitie artistica de materiale si obiecte lipite pe o suprafata, uneori cu linii si culori ce le unesc".
Colajul stimuleaza creativitatea, construieste un vocabular vizual, permite asocierile libere prin intermediul obiectelor ready made, reduce anxietatea legata de procesul artistic, ofera posibilitatea de a descoperi semnificatii ale imaginilor comune, sporeste perceptia etc.
Colajul ofera oportunitatea de a explora teme ca varsta, valorile si constiinta sociala. Folosirea in colaj a tehnicii de taiere si lipire furnizeaza o metafora concreta a posibilitatii de daramare (stricare) si reconstructie. Colajul poate fi folosit pentru a explora experiente si teme din trecut, dar si vise si dorinte pentru viitor.
Senzatia de manipulare fizica a lumii este foarte puternica in colaj, persoana taie si alege, lipeste si schimba, uneori rupe si reincepe activitatea. Formare si aranjarea unei astfel de structuri relationale elimina nevoia si uneori constientizarea reprezentarii.
Colajul contine trairi pentru ca toate deciziile legate de el sunt in esenta lor decizii luate emotional.
Colajul este o foarte buna activitate terapeutica, potrivita perioadei de inceput a procesului terapeutic, dar nu numai. Este poate cea mai putin inspaimantatoare activitate pentru clientii care nu au mai facut arta de foarte multi ani (unii din copilarie), pentru cei ce considera ca "nu sunt buni" pentru arta sau pentru cei pe care foaia alba ii inhiba. Astfel pozele, imaginile deja existente, ii vor ajuta sa redea lucrurile cu un efort mic.
Colajul poate fi realizat dintr-o multitudine de materiale, poate contine imagini, poze sau cuvinte sau un amestec al acestora, poate fi realizat din diferite media de arta, lemn sau chiar digital, pe calculator. Este important ca terapeutul sa ofere o varietate de reviste, din diferite domenii. De asemenea, terapeutul trebuie sa tina cont ca imaginiile sa fie potrivite si neprovocatoare pentru pacient.
Hartiile si pozele pot fi taiate/ decupate sau rupte/sfasiate. Folosirea hartiilor taiate/rupte este privita ca o metafora a recreerii sau reevaluarii de sine sau a altora. Ruperea imaginilor vine uneori in intampinarea limitarilor motorice ale clientului, copiilor mici fiindu-le mai usor sa rupa imaginile decat sa le taie.
In activitatea mea terapeutica folosesc atat imagini decupate inaintea sedintei cat si reviste ce ofera clientului posibilitatea de a alege felul in care vrea sa decupeze imaginea dorita. Incurajez copiii mici sa rupa imaginile si nu sa le taie.
Exista o multitudine de moduri in care colajul este folosit in terapia prin arta, iar indicatiile terapeutului pot fi diferite in functie de client si de nevoile sale.
Colajul poate fi bidimensional, lucrurile fiind lipite pe o coala de hartie sau plansa sau tridimensional cand sunt folosite obiecte ready made.
Uneori pentru realizarea unui colaj sunt folosite cutii (cutii de carton, de pantofi). Aceasta tehnica de in/out (inauntru/ afara) permite redarea lumii externe si interne, concentrarea fiind pe diferenta dintre sinele intern si cel prezentat celorlalti, felul in care noi ne percepem pe noi insine si cum ne prezentam celorlalti.
Nick Zwaagstra (2004) a dat acestei tehnici a colajului in/out un alt scop: realizarea unei cutii de amintiri. Cutia de amintiri permite lucru cu tema pierderii, decesului. Pentru copii si nu numai, se poate crea un mod de a mentine legatura cu persoana pierduta.
Ruby Truly (2002) a adaptat terapiei prin arta tehnica emblemelor folosita in teatru. Este o tehnica ce combina artele - arta plastica cu dansul, muzica si drama.
Se aleg repede 3 pagini dintr-o revista, din cele 3 pagini vor fi ales imaginile ce vor fi apoi combinate si lipite intr-un mod potrivit clientului. Colajului rezultat (emblema) i se va adauga o miscare si sunete. Emblemele vor fi interpretate in fata grupului sau a terapeutului.
Aceasta tehnica are ca scop reflectarea Sinelui, explorarea deciziilor intamplatoare, explorarea metaforelor personale si a semnificatiei alegerilor intentionate sau neintentionate.
Julia Cameron (1996) a introdus ideea folosirii colajului pentru a realiza o harta a comorii cu scopul explorarii de sine. Ulterior Duanita Crofton a adaptat acesta tehnica pentru a crea o harta a comorii pentru propria viata a clientului, cu pasii si drumul ce-l duc acolo unde isi doreste.
Diferiti terapeuti au folosit pentru realizarea colajului o multitudine de materiale in functie de scopul terapiei: palarii tari (Nancy Lee Smith), mobila de lemn, ferestre, usi, scaune etc. Duanita Crofton a gasit ca foarte folositoare utilizarea scaunelor in lucrul cu tinerii strazii (street youth). Scaunele au fost pictate, folosite in sedintele de terapie si la sfarsit luate acasa.
Folosind imagini din reviste, tipuri si texturi diferite de hartie, poze, imagini de pe calculator, ready-made, colajul este o tehnica ce poate fi utilizata atat in terapia individuala cat si in cea de grup, atat cu copii mici cat si cu adolescenti, adulti sau varstnici.
