Terapia diadica


 Terapia diadica este o forma de abordare a Terapiei prin arta ce-i foloseste metodele si principiile, adresandu-se atat parintelui cat si copilului. Aceasta abordare are in centru prima relatie de atasament a copilului, relatia dintre copil si parinte. In lipsa parintelui, relatia poate fi realizata cu alte persoane familiare apropiate.

Conform New Oxford American Dictionary (2010), diada este "ceva alcatuit din doua elemente sau doua parti", termen folosit atat in matematica si chimie cat si in psihologie. In domeniul psihoterapiei, terapia diadica este acea forma de terapie sau interventie ce presupune prezenta in sala de terapie, in afara de terapeut,  a doua persoane intre care exista o relatie. In modul cel mai uzual, termenul de terapie diadica se refera la relatia parinte-copil in terapie.

Terapia diadica isi are radacinile in terapia familiei, in teoriile legate de relatia cu obiectul (Object Relations), in Teoria Atasamentului dar si in diferite alte teorii ce descriu sau analizeaza relatia mama (parinte) - copil. Aceasta forma de terapie se afla cumva in zona dintre terapia individuala, terapia de familie sau de grup, imprumutand caracteristici din toate cele trei forme de terapie, fiind simultan psihoterapie individuala si terapie de familie.

Interventia diadica presupune prezenta parintelui sau a ingrijitorului in terapie, alaturi de copil, parintele nefiind insa doar o parte a unitatii parinte-copil ci si un potential manifestator al interventiilor terapeutice. 

In terapia diadica clientul este relatia parinte-copil, iar concentrarea terapiei pe relatie este mai mult decat o interventie individuala. Terapeutul prin arta nu este terapeutul copilului sau al parintelui, ci terapeutul relatiei. Cu toate acestea, in cadrul terapiei, fiecare parte a diadei este "vazuta", caci structural diada este alcatuita din doua persoane diferite, fiecare cu individualitatea sa. 

Deoarece copiii mici au o individualitate in formare, nedefinita clar, deseori ei se definesc prin raportul cu parintele, prin relatia cu acesta. Desi copilul este cel ce ridica cea mai mare ingrijorare clinica, terapia se concentreaza pe parinte caci inainte de a raspunde nevoilor copilului, parintele are propriile sale nevoi si intampina deseori dificultati in indeplinirea rolului sau de parinte.

Activitatile de arta devin o oportunitate de relationare, de intimitate, facilitand si incurajand comunicarea semnificativa intre cei doi membrii ai diadei.
In plus, folosirea diferitelor materiale artistice potrivite stadiilor timpurii ale dezvoltarii  deseori scoate la suprafata problemele nerezolvate din copilaria parintelui. Dificultatile  din trecutul parintelui pot fi in mod special activate de stres sau de evenimente importante ale vietii cum este si trecerea la viata de parinte (Fliktet al 2010).

Terenul comun este producerea de arta, aceasta fiind o oportunitate de a relationa intr-un mod profund, semnificativ, arta facilitand comunicarea intre cei doi membri ai diadei. "Parintii si copiii sunt implicati intr-o experienta creativa vizuala ce foloseste imaginatia si permite exprimarea simbolica, non-verbala, in timp ce cei doi sunt implicati in activitatea artistica potrivita nivelului de dezvoltare al copilului" (Regev, Snir 2014).

Necesitatea sau recomandarea acestei forme de terapie de catre terapeutii prin arta poate avea la baza o multitudine de motive terapeutice:

 - observarea si analiza relatiei parinte - copil 
 - intarirea sau refacerea acestei relatii
 - intarirea si invatarea rolului de parinte (parenthood)
 - terapia directa a relatiei parinte - copil 
 - lucrul cu o modalitate de atasament mai putin potrivita 
 - modelarea conduitei parintelui, astfel incat sa inteleaga si sa raspunde nevoilor de baza, de afectiune si securitate ale copilului
 - timp de calitate si in siguranta impreuna
 - dialogul prin arta, non-verbal, al celor doi

Diada mama-copil este poate cea mai importanta forma a dinamicii din viata unui om, iar interactiunile din cadrul familiei sau a unor grupuri sunt intr-o mare masura suma diferitelor relatii diadice avute (Stern ,1995). 

Terapie prin arta - Terapie diadica parinte copil

 Photo by rawpixel

Benzile desenate instrument in Terapia prin arta


Benzile desenate au incercat in ultimele decenii sa isi castige locul in lumea artei, o perioada lunga de timp nefiind considerate arta. Poate acest inconvenient se datoreaza perioadei de inceput, cand in jurul anului 1900 benzile desenate nu erau decat gaguri si o forma de umor simplu. Cu timpul insa, mai exact pe la sfarsitul secolului XX, cand in comics sunt abordate probleme de actualitate, acestea devin o cale de exprimare a parerilor legate de rasism, fanatism religios sau razboi (Grinfeld,1997) si un medium de arta recunoscut.

Pana si termenul, comics (benzi desenate), are propria sa semnificatie, folosirea formei de plural nu este intamplatoare, caci termenul descrie atat medium-ul de arta cat si filosofia formei, uneori benzile desenate fiind o modalitate de aranjare a haosului interior.

Abordand problemele de actualitate dintr-o perspectiva personala, benzile desenate devin mult mai profunde si complexe. Prin intermediul lor autorii pun deseori pe hartie viata, experienta personala, lucru nou si diferit de ceea ce se intamplase pana atunci, cand benzile desenate erau de cele mai multe ori povesti fantastice foarte diferite de realitate.

Folosirea evenimentelor din viata personala va largi reportoriul de trairi si emotii (bucurie, frica, durere, invidie) exprimate, benzile desenate determinand nu doar hohote de ras ca la inceputuri ci si un proces de eliberare a sinelui de emotiile puternice, un proces de catharsis. Ele nu exprima doar trairi ci si imprumuta calitati de la creatori devenind astfel o forma de terapie, de vindecare, nu doar o forma de arta. Astfel, crearea de benzi desenate ofera o eliberare emotionala, iar personajele devin un alter-ego, ce exprima dorintele si idealurile creatorului. McCloud (1993) considera ca nu exista alta forma de arta care sa ofere atat de mult privitorilor si sa ceara atat de mult de la ei in acelasi timp.

Benzile desenate permit depasirea durerii psihice, fricii, doliului. Recunoasterea potentialului terapeutic al benzilor desenate va aduce dupa sine si recunoasterea lor academica. Este recunoscut astfel faptul ca benzile desenate ajuta la explorarea lucrurilor, situatiilor importante din prezent si permit reexaminarea momentelor din trecut. Aceste proces incurajeaza clientul sa se proiecteze  intr-un anume moment de timp si sa repete comportamentul avut sau sa modifice realitatea asa cum ar fi dorit sa fie, incurajeaza crearea de scenarii.

Ca medium de arta, benzile desenate ofera creatorilor posibilitatea exprimarii unei actiuni fizice sau emotionale oferindu-le o varietate mare de resurse pentru sanatatea lor psihica. Incurajeaza oamenii sa creeze singuri povesti ceea ce le va permite nu doar identificarea cu propriile personaje dar si relationarea cu unele aspecte negative ale vietii, sentimentelor si trairilor lor, intr-un mod constructiv si creativ.

Ca instrument terapeutic, crearea de benzi desenate este o cale de eliberare si exprimare sigura pentru clienti, acestia putand crea o lume in care actiunile personajelor decurg si au urmarile dorite de ei. Folosirea benzilor desenate ca instrument terapeutic poate fi deosebit de folositor in lucrul cu copii acestea fiind un medium cunoscut.

Benzile desenate reprezinta o limba diferita (Ware, 2004), un mod de comunicare diferit (Fosterr, 2009), iar in terapie, prin intermediul lor, clientii de varste diferite pot exprima cu ajutorul personajelor modul in care lucrurile decurg si evolueaza in directia dorita de ei, fara ca acest lucru sa aiba urmari in viata reala. In cadrul benzilor desenate situatiile pot fi rezolvate asa cum considera clientul ca este potrivit. Prin intermediul conflictelor si rezolutiilor experimentate rezolvate de personaje, clientii pot experimenta intr-o forma tangibila succesul sau insuccesul.

In timp amintirile noastre sunt alcatuite doar partial din evenimentele intamplate, mintea noastra  umpland deseori spatiile goale. Probabil de aceea este atat de simpla si naturala atractia noastra fata de comics, acele "desene staccato, imagini izolate, separate prin spatii albe, locul unde actiunea si miscarea au loc" (McCloud, 1993), atat de asemanatoare memoriei noastre.

terapie prin arta in benzile desenate

                             Photo by Liam Tucker

Violenta domestica si Terapia prin arta


Violenta in familie reprezinta orice act sau actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material. In sensul legii, prin membru de familie se intelege sotul, ruda apropiata si persoanele care au stabilite relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copil, dovedite pe baza anchetei sociale. Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.” Legea 217/2003

Terapia prin arta este una din formele de psihoterapie folosite cu succes in adaposturi, atat in terapia femeilor cat si a copiilor ce au trecut prin violenta domestica. In cazul violentei, scopul terapiei prin arta este acela de a oferi ajutor, de a incuraja si a intari, dar si de a valida capacitatile de parinte ale mamei.

Terapia prin arta este o modalitate non-verbala, de multe ori mai putin amenintatoare decat terapie verbala clasica, ce ofera victimelor violentei domestice posibilitatea de a "vorbi" despre experienta lor dureroasa. De asemenea, este o forma de terapie foarte potrivita copiilor mici datorita abilitatilor verbale limitate ale acestora.

In general mamele ce ajung in adapost in urma unui episod violent vin insotite de copii. Desi uneori violenta nu a fost indreptatea impotriva copilului, deseori are efect asupra sa. Acesta se simte deseori confuz, ii e teama, frica, este nervos, are deseori trairi ambivalente (ii lipseste tatal si este ingrijorat pentru mama). In plus, a merge intr-un adapost este deseori o schimbare foarte mare pentru copii. Acestia parasesc mediul cunoscut, casa, celalalt parinte, lucrurile lor, jucarii, jocuri, prieteni, uneori scoala sau orasul in care locuiau, schimbare ce poate genera uneori o trauma. De aceea, ca interventie de urgenta este necesara inceperea terapiei atat a mamei cat si a copilului cat mai repede.

Copilul si mama vor primi terapie individuala sau diadica in functie de situatie si varsta copilului si/sau terapie de grup in incercarea de ai sustine si ai ajuta sa identifice si sa isi exprime trairile. In cadrul terapiei vor putea vorbi despre lucrurile ce se petrec sau s-au petrecut in familie putand fi astfel evaluate nevoile si grijile lor. Terapia va inlesni adaptarea la noua stare de fapt, viata in adapost, cu tot ce implica aceasta.

Este deosebit de important, atat pentru mama cat si pentru copii, sa primeasca atat asistenta de scurta durata, interventii de criza, cat si terapie de lunga durata. Interventiile in perioada de criza au capacitatea de a diminua semnificativ stresul emotional si angoasa. O buna intelegere de catre terapeuti a valorii , metodelor si importantei acestor interventii joaca un rol vital in perioada de criza. Femeile ajunse in adapost sunt de obicei foarte motivate in perioda de criza sau post-criza sa ia masuri, sa schimbe lucrurile din viata lor si de aceea interventia cat mai rapida este absolut necesara.

Exista o multitudine de tehnici si activitati ce pot fi folosite atat in perioada de criza cat si in cea de post-criza, atat cu mamele cat si cu copiii lor. Consider ca unul din scopurile interventiilor post-criza este incercarea de intarire a relatiei dintre mama-copil fapt pentru care este deosebit de importanta activitatea impreuna. Relatia mama-copil joaca un rol important in luarea deciziei ulterioare privind viata celor doi dupa perioada petrecuta in adapost.

Activitatea artistica descrisa mai jos este foarte potrivita pentru intarirea relatiei mama-copil putand fi folosita in interventia post-criza.

Colaj de arta abstracta

Varsta copilului: 9 luni - prescolari, scolari

Materiale necesare: coala de hartie autoadeziva, hartie creponata de diferite culori, sticlute (borcanase) cu capac cu gauri, nisip colorat, condimente pulbere de diferite culori, sclipici, carioci

Indicatii
Se indeparteaza foaia ce acopera lipiciul foii autocolante. Se pot lipi pe foaia autocolanta bucatele de hartie creponata sau se pot presara nisip colorat, condimente sau sclipici dupa dorinta. Nisipul presarat (condimente, sclipici) poate fi aranjat cu mana pentru a se lipi mai bine.
*Se vor da cel putin 2 sticlute cu nisip, condimente sau sclipici.

Semnificatia simbolica
Obiectele lipite de cei doi sunt un simbol al atasamentului si al legaturii mama- copil. Activitatea incurajeaza parintele sa ”urmareasca” copilul, sa-i repete miscarile, actiunile si nu in ultimul rand sa il incurajeze si sa comunice cu el. A lucra impreuna, unul langa altul, are de obicei un efect pozitiv. Daca varsta copilului permite, aceasta activitate poate fi continuata cu discutia despre cauza si efect.
Terapie prin arta si violenta domestica mana

  Photo by bady qb

Quizz - Terapia prin arta fara secrete

 

Asta e terapie prin arta, arta, psihoterapie sau o struto-camila? Hai sa vedeti cat de bine sesizati diferentele intre ele. Am pregatit pentru voi un joc trivia scurt si dragut care o sa va ajute sa cunoasteti mai bine acest domeniu.

 

  * pentru quizz apasa pe poza

terapie prin arta intrebari quiz culori

  Photo by David Pisnoy


Materiale si media in Art Terapie


"Terapeutul prin arta, indiferent de abordarea teoretica, populatia tintă sau practica, exercita o influenta enorma asupra naturii intalnirii terapeutice prin simpla decizie a materialelor pe care trebuie sa le furnizeze clientilor si a ghidarii clientilor in utilizarea acestor materiale" Moon, 2002

Materialele poarta in ele semnificatii ale vietii personale, culturale sau politice ce este intr-o continua schimbare. Cu aceasta idee in minte si tinand cont de raspunderea etica fata de client, terapeutii prin arta folosesc materiale si media pe care au obligatia etica de a le cunoaste, de a le stii beneficiile si riscurile.

Cunoasterea materialelor, a proprietatilor, a beneficiilor si a riscurilor, dar si a modului in care ii antrenam si ii ghidam pe clienti in folosirea lor nu ar trebui privite ca un simplu proces de scurta durata. Educarea continua, o baza solida de cunostiinte in si despre folosirea materialelor sunt absolut necesare. Aceasta a fost si va fi una dintre marile diferente intre terapeutii prin arta si alti profesionisti ce lucreaza in terapie sau sanatate mintala si care folosesc arta in activitatea lor.

Uneori terapeutii prin arta se concentreaza in mod special pe felul in care clientul interactioaneaza sau foloseste proprietatile materialelor de arta deoarece aceasta interactie reflecta aspecte ale starii de sanatate mintala a clientului. Interactia cu materialele este cel mai important si valoros aspect al evaluarii in terapia prin arta. Interactia cu materialul, experienta determinata de aceasta si produsul final formeaza un intreg. Modul in care materialele sunt folosite influenteaza procesul de arta si produsul final.

Cunoasterea proprietatilor materialelor permite terapeutului alegerea si folosirea acestora pentru a atinge scopul dorit. De asemenea, cunoastere proprietatilor va permite terapeutului sa observe pattern-urile in folosirea anumitor materiale, pattern-uri ale produsului final si al interactiei cu media de arta. Pattern-urile interactiei se pot observa in miscare si tempo-ul ei, dinamica, folosirea spatiului, presiunea aplicata, linii, forme sau repetitii ale acestora.

Terapeutii prin arta folosesc proprietatile materialelor pentru a obtine cat mai multe informatii despre client. Interactia cu materialele ofera informatii despre respectul de sine al clientului, perfectionism, nevoia sa de control, rigiditatea, capacitatea sa de a face fata emotiilor negative, anxietatii sau agitatiei. Clientii pot exprima curiozitate, nervozitate sau retinere in fata anumitor materiale. De multe ori, terapie prin arta  este prima oportunitate de explorare a materialelor pe care clientii adulti  o au dupa o perioada lunga te timp, iar procesul deseori le poate aminteste de copilariei.

Functia de auto-explorare care se desfasoara in psihoterapie cu ajutorul cuvintelor are un spatiu suplimentar in art terapie atunci cand auto-explorarea pacientului are loc prin intermediul materialelor de arta. In timpul procesului creativ, clientul creeaza o lume noua pentru el insusi (Wadeson, 1987), in care poate examina reflectiile lumii sale interioare: impulsuri , dorinte si emoții (Dalley, 1987).

 In interactia cu materialul sunt mereu prezente si se tine cont de trei caracteristici: nevoia de structura si control (preferarea materialelor cu un grad mare de control, reversibile), nevoia si deschiderea pentru a incerca lucruri noi ( a da vechiului o alta utilizare prin interactia diferita cu media cunoscuta) si abilitatea clientului de a reflecta, de a vedea produsul ca un rezultat al modului in care a fost facut, o reflectie a modului subiectiv de functionare.
Fiecare material folosit in terapia prin arta are un potential unic si permite folosirea sa intr-o multitudine de modalitati diferite conform calitatiilor sale.

Exista o multitudine de clasificari ale materialelor in functie de calitati, potential sau limitari, produs final (produs 2D sau 3D), dar si a proceselor psihologice pe care le pot declansa, sustine sau limita (transfer, regresie). Astfel putem vorbi despre materiale moi sau tari, fluide sau solide, mari sau mici, netede sau cu asperitati, tactile sau tangibile, usor sau greu de folosit, regresive sau cu grad mare de control, care incurajeaza sau nu implicarea emotionala etc. 

Materiale sunt impartite de unii autori in doua mari categorii in functie de capacitatea acestora de a determina un raspuns emotional sau nevoia de control. Materialele cu un grad ridicat de control determina in general o experienta cognitiva, pe cand cele cu un grad mai mic o experienta preponderent afectiva.

Alti autori clasifica materialele in functie de patru parametri: kinestezic - senzorial, perceptual - afectiv, cognitiv - simbolic si creativ. Astfel materialele sunt privite in functie de energia eliberata, experienta subiectiva din timpul folosirii lor, emotiile aparute in urma interactiunii cu materialul, nivelul simbolic sau intuitiv si operatiile analitice determinate.

"Limba vorbită" in sala de terapie este alcatuita din materiale si culori prin intermediul carora se pot obtine perspective ale psihicului clientului. Dialogul, realizat prin intermediul materialelor și culorilor, ajuta clientul sa intalneasca, sa creasca, sa rezolve, sa descopere si sa se familiarizeze cu experientele interioare (Moon, 2010)
Creatia cu materiale de arta poate fi conceptualizată ca un spatiu de joc creativ in arta, in care pacientii pot deveni in mod activ familiarizati si explorati (Mallinckrodt et al., 2005). 


Terapie prin arta materiale si media
Photo by Mike Petrucci