Acum aproape 2500 de ani, Aristotel considera că metafora este pur și simplu o chestiune de limba, unul din cazurile în care un cuvânt cu un sens literal ar putea avea un al doilea sens, similar primului .
Conform acestei teorii , orice continut cognitiv al metaforei ar putea fi redus la un set de similaritati literare. Aristotel descria înțelegerea unei metafore ca un exercițiu stimulator pentru rezolvarea unei ecuații analogice.
Desi metaforele au fost considerate importante dispozitive retorice și poetice ale limbajului, erau considerate neesențiale in a atesta afirmațiile adevărate, fundamentale.
În ultima jumătate a secolului XX, această perspectivă aristotelică s-a dovedit a fi greșită. S-a dovedit că metafora este de natura conceptuală mai degrabă decât de natură lingvistică și că de cele mai multe ori gândirea metaforică nu se bazează pe similitudinile percepute în lume.
Prin metode lingvistice, psihologice , dar si ale neurostiintelor, este studiat modului în care sunt învățate metaforele, modul în care ele structureaza sistemul conceptual dar și modul în care acestea modelează raționamentul în toate aspectele vieții noastre. Metafora este analizata si în alte moduri de interacțiune simbolice, in afara de limbaj, cum ar fi arta, muzica, arhitectura, dans, teatru și ritualuri.
In cateva decenii scurte, metafora care initial era privita ca un fenomen lingvistic periferic studiat doar in literatura, este acumrecunoscută ca fiind un proces fundamental alconceptualizării umane .
Metafora in terapia prin arta
Annemari Herzlinger
0 Comments
METÁFORĂ,metafore, s. f.
Figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin
substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine; p. gener. figură de stil. – Din lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore. - Dex
Metafora (din greacă: metapherin) este o figură de stil
prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens,
prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a
metaforei constă în "punerea semnului identității între două obiecte
diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei
analogii".
Din timpuri memorabile povestile, parabolele, proverbele, fabulele, povestile cu zane au fost folosite pentru a transmite adevaruri despre conditia umana, metaforele fiind vitale comunicarii intre oameni de-a lungul istoriei.
De la epopea lui Ghilgamesh si parabolele din diferite religii si pana la nuvelele moderne, metaforele poarta mesajul puternic ce ajuta oamenii sa creeze sau sa descopere semnificatia vietii lor.
Metafora are un rol imens in psihoterapie. Povestile cu un continut mare metaforic, au capacitatea de a capta imaginatia ascultatorului inspirand noi consideratii ale situatiei intr-un mod unic. Metaforele isi prezinta mesajul indirect, deghizat in imaginile povestii, permitand subtilitati. Ascultatorul poate raspunde mesajului de suprafata al povestii sau mesajului ascuns, profund. Metafora inlesneste astfel incursiunea in profunzime intr-un mod sigur clientului si ulterior gasirea de solutii.
Daca vorbim despre terapia prin arta (art terapia), in functie de arta avem diferite tipuri de metafore: auditiva, kinetica, vizuala etc.
Metafora vizuala este procesul artistic prin care unul (artistul) este
descris in termenii celuilalt (imaginea).
In terapia prin arta plastica (art terapie), procesul artistic si produsul, lucrarea artistica, permit accesarea multiplelor nivele de semnificatii, constiente sau inconstiente. Metaforele artistice ajuta clientii sa reformuleze experientele lor privind situatiile dintr-o noua perspectiva si transpunandu-le concret in imagini vizuale.
Metaforele, imaginile metaforice, au o foarte mare
putere, usurand si aprofundand comunicarea. Cand terapeutul foloseste
aceasta forma de comunicare, prin metafora, clientul poate participa
mult mai deschis la conversatie.
Intr-un sens larg, toate
lucrarile de arta fac vizibile sau ascund descrieri ale
artistului care le-a creat. Deseori lucrarile de arta sunt descrieri metaforice ale persoanelor ce le creaza, caci imaginile aduc la lumina portretul trairilor artistului.
Continutul
metaforic al lucrarii de arta permite lucru cu nivele profunde de
gandire si comunicare.
Cand terapeutul raspunde cu propiile sale
metafore verbale, auditive sau kinetice la
imaginile metaforice ale clientului, determina un proces de
dezvoltare, de evolutie a imaginii.
In acest proces de
evolutie a imaginii, o imagine da nastere alteia, iar rezultatul poate
schimba modul clientului de intelegere. Acest proces determina schimbari interne
ale felului in care clientul gandeste, simte si se comporta in lume. Astfel, lucrarile ofera clientului posibilitatea
dezvoltarii de sine si a vindecarii.
Lucrarea de arta furnizeaza "al treilea" membru in relatia terapeutica. In terapia prin arta (art terapie), clientul, terapeutul si lucrarea de arta sunt parteneri egali in relatia terapeutica.Atat pacientul cat si terapeutul pot crea arta pentru a exprima ganduri si trairi ce pot fi sau sunt considerate ca inacceptabile sau dificil de exprimat in cuvinte.
Terapeutul foloseste in mod spontan metaforele vizuale, auditive sau kinetice pentru a descoperi, dezvalui si transmite adevaruri.
Calatoria terapeutica poate fi privita deasemenea ca o metafora, ca drumul unui pelerin, in cautarea de sine sau in cautarea adevarului. Daca matematic vorbind distanta cea mai mica dintre doua puncte este linia dreapta ce le uneste, iar timpul necesar parcurgerii ei poate fi calculat, calatoria terapeutica dintre cele doua puncte - inceputul si sfarsitul terapiei - este deseori o linie serpuita, iar timpul necesar parcurgerii ei este diferit si subiectiv, fiecare facand calatoria in ritmul propriu.
"Condus de durere, tras de dor, ridicat de speranta, singur sau in grup, ei vin pentru usurare, iluminare, pace, putere, bucurie, sau pentru ceva ce nici ei nu stiu " Kopp, 1972
Ma numesc Anne si sunt terapeut prin arta.
Activitatea mea clinica este centrata pe terapia copiilor in situatii de risc si terapia diadica. Parintii sunt parteneri in cadrul terapiei diadice(terapia copil-parinte) si parte activa in procesul de parenting. Consilierea parintilor este parte din terapia diadica sau completare a terapiei individuale sau de grup a copilului.
Acest blog ofera doar informatii, nu diagnostic sau tratament. Toate indicatiile, interventiile si ideile prezentate ar trebui sa fie utilizate de catre persoanele calificate.Informatiile prezentate in acest blog nu inlocuiesc formarea profesionala în domeniul terapiei prin arta sau terapiei prin joc.Desi oricine poate avea o experienta de vindecare prin arta, terapia prin arta necesita indrumarea unui terapeut prin arta calificat.
