Grafit, lut si creioane

10:30:00 anne varsh 0 Comments


"A desena inseamna a face un gest expresiv ce are avantajul permanentei." Henri Matisse

Creioanele negre sunt cu siguranta unul dintre cele mai cunoscute instrumente de scris si de desen. Creionul este alcatuit dintr-o mina de grafit invelita in lemn, plastic sau metal.

Lutul sau argila este o roca sedimentare cu granulatie fina, folosit  in olarie, sculptura sau constructii. Atunci cand se usuca devine tare, dur.
Grafitul este o forma moale de carbon, opac, negru, ce se gaseste in natura. In fabrici este amestecat cu lut pentru a obtine instrumente de desen sau creioane de duritate diferita.

Primul instrument de desen nu a fost insa creionul. Vechii romani foloseau "stylus", un bat subtire de metal cu unul din capete rotund si celalalt ascutit. Asta oferea artistului/scribului libertate in alegerea grosimii liniilor sale in desen . Stylus-ul lasa o dunga subtire de metal pe papirus.

In perioada Renasterii stylus-ul era facut din plumb, argint, aur sau cupru. In aceasta perioada pana era de asemenea un foarte raspandit instrument de desen. Erau folosite in general pene de lebada, gasca sau curcan, stylusul fiind folosit deseori pentru schitarea desenului.

Cu 4 mii de ani inaintea erei nostre grafitul era folosit pentru a decora vasele de ceramica. In zilele nostre, fiind o forma de carbon la fel ca diamantul sau carbunele, grafitul este folosit in producerea multor lucruri de la baterii la garnituri de frana.


Istoria creionului incepe insa in 1500-1560, in Anglia, unde a fost descoperit cel mai mare zacamant de grafit. Stirea acestei descoperiri a cuprins lumea artistica, insa Coroana Britanica il folosea pentru linia matritelor de ghiulele, artistii reusind cu greu sa il procure, in general in cantitati mici, prin contrabanda.
Ca si curiozitate, fermierii au gasit propria lor intrebuintarea a grafitului, marcand oile  cu el.

Pentru ca grafitul este moale, pentru stabilitate si rezistenta dar si pentru a nu se murdari, artistii il inveleau in piele de oaie sau il infasurau in sfoara. Ulterior au fost scobite bete de lemn  sau facute suporturi de metal pentru a acoperi mina de grafit .Acestea au fost primele creioane. Idea invelitorii de lemn se pare ca a apartinut unui cuplu italian.

Prima fabrica de creioane va lua fiinta in Germania, dar creioanele produse acolo vor fi considerate de calitatea inferioara, caci, spre deosebire de englezi ce foloseau pentru mina doar grafit, germanii foloseau un amestec de grafit, sulf si stibiu.

In Franta, datorita razboaielor lui Napoleon, este imposibila importarea creioanelor atat din Anglia cat si din Germania. Incercand sa gaseasca o solutie, un ofiter din armata lui Napoleon descopera o metoda de a combina pudra de grafit cu lut. Pastei obtinute i se dadea o forma cilindrica si era apoi coapta in cuptor.

Varierea cantitatilor de grafit si lut din componenta minei va fi ulterior dezvoltata si brevetata in 1802, de austriacul Joseph Hardtmuth. Astfel va lua nastere firma Koh-i-Noor Hardtmuth, una dintre cele mai mari firme producatoare si distribuitoare de materiale de arta si echipamente de scris.

Indiferent de firma producatoare, creioanele pentru desen pot fi gasite intr-o gama larga, variaza de la H (hard) la B (black), literele fiind insotite de cifre de la 1 la 9. Multe din firmele producatoare au propria lor gama (10H - 8B, 9H-9B etc.).

In general 9 delimiteaza extremele - astfel 9H este mina cu duritatea ce mai mare si tonul cel mai deschis - gri deschis, iar 9B este mina cea mai moale si tonul cel mai inchis - negru.

Cu cat concentratia de lut este mai mare cu atat mina va avea duritatea mai mare si culoarea va fi mai deschisa. Cu cat concentratia de grafit este mai mare mina va fi mai moale, de culoare inchisa - negru.

Creionul pentru scris folosit in general este HB si are o duritatea medie a minei.

Desi gama este mare, pentru desen pot fi alese creioane din doi in doi: 4B, 2B, HB, 2H, 4H. Fiecare din ele poate reda tonurile alaturate. HB, aplicat usor poate reda tonul de H, iar aplicat mai putenic, tonul de B.

Pentru desen mina are forma cilindrica, parte lata va permite desenul liniilor groase, iar varful subtire desenul liniilor subtiri.


Art terapie si desen grafic




0 comentarii:

Arta metaforei

00:05:00 anne varsh 0 Comments


Acum aproape 2500 de ani, Aristotel considera că metafora este pur și simplu o chestiune de limba, unul din cazurile în care un cuvânt cu un sens literal ar putea avea un al doilea sens, similar primului .

Conform acestei teorii , orice continut cognitiv al metaforei ar putea fi redus la un set de similaritati literare.
Aristotel descria înțelegerea unei metafore ca un exercițiu stimulator pentru rezolvarea unei ecuații analogice.
 
Desi metaforele au fost considerate importante dispozitive retorice și poetice ale limbajului, erau considerate neesențiale in a atesta afirmațiile adevărate, fundamentale.

În ultima jumătate a secolului XX, această perspectivă aristotelică s-a dovedit a fi greșită. S-a dovedit că metafora este de natura conceptuală mai degrabă decât de natură lingvistică și că de cele mai multe ori gândirea metaforică nu se bazează pe similitudinile percepute în lume.

 Prin metode lingvistice, psihologice , dar si ale neurostiintelor, este studiat modului în care sunt învățate metaforele, modul în care ele structureaza sistemul conceptual dar și modul în care acestea modelează raționamentul în toate aspectele vieții noastre.
Metafora este analizata si  în alte moduri de interacțiune simbolice, in afara de limbaj, cum ar fi arta, muzica, arhitectura, dans, teatru și ritualuri. 

In cateva decenii scurte, metafora care initial era privita ca un fenomen lingvistic periferic studiat doar in literatura, este acum recunoscută ca fiind un proces fundamental al conceptualizării umane .

0 comentarii:

Metafora in terapia prin arta

09:45:00 anne varsh 0 Comments


METÁFORĂ, metafore, s. f. Figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine; p. gener. figură de stil. – Din lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore. - Dex

Metafora (din greacă: metapherin) este o figură de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în "punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii".

Din timpuri memorabile povestile, parabolele, proverbele, fabulele, povestile cu zane au fost folosite pentru a transmite adevaruri despre conditia umana, metaforele fiind vitale comunicarii intre oameni de-a lungul istoriei.
De la epopea lui Ghilgamesh si parabolele din diferite religii si pana la nuvelele moderne,  metaforele poarta mesajul puternic ce ajuta oamenii sa creeze sau sa descopere semnificatia vietii lor.

Metafora are un rol imens in psihoterapie. Povestile cu un continut mare metaforic, au capacitatea de a capta imaginatia ascultatorului inspirand noi consideratii ale situatiei intr-un mod unic. Metaforele isi prezinta mesajul indirect, deghizat in imaginile povestii, permitand subtilitati. Ascultatorul poate raspunde mesajului de suprafata al povestii sau mesajului ascuns, profund. Metafora inlesneste astfel incursiunea in profunzime intr-un mod sigur clientului si ulterior gasirea de solutii.

Daca vorbim despre terapia prin arta, in functie de arta avem diferite tipuri de metafore: auditiva, kinetica, vizuala etc.
Metafora vizuala  este  procesul artistic prin care unul (artistul) este descris in termenii celuilalt (imaginea).

In terapia prin arta plastica, procesul artistic si produsul, lucrarea artistica, permit accesarea multiplelor nivele de semnificatii, constiente sau inconstiente. Metaforele artistice ajuta clientii sa reformuleze experientele lor privind situatiile dintr-o noua perspectiva si transpunandu-le concret in imagini vizuale.

Metaforele, imaginile metaforice, au o foarte mare putere, usurand si aprofundand comunicarea. Cand terapeutul foloseste aceasta forma de comunicare, prin metafora, clientul poate participa mult mai deschis la conversatie.
Intr-un sens larg, toate lucrarile de arta fac vizibile sau ascund descrieri ale artistului care le-a creat. Deseori lucrarile de arta sunt descrieri metaforice ale persoanelor ce le creaza, caci imaginile aduc la lumina portretul trairilor artistului.

Continutul metaforic al lucrarii de arta permite lucru cu nivele profunde de gandire si comunicare.
Cand terapeutul raspunde cu propiile sale metafore verbale, auditive sau kinetice la imaginile metaforice ale clientului, determina  un proces de dezvoltare, de evolutie a imaginii.
In acest proces de evolutie a imaginii, o imagine da nastere alteia, iar rezultatul poate schimba modul clientului de intelegere. Acest proces determina schimbari interne ale felului in care clientul gandeste, simte si se comporta in lume.Astfel, lucrarile ofera clientului posibilitatea dezvoltarii de sine si a vindecarii.

Lucrarea de arta furnizeaza "al treilea" membru in relatia terapeutica. In terapia prin arta, clientul, terapeutul si lucrarea de arta sunt parteneri egali in relatia terapeutica.Atat pacientul cat si terapeutul pot crea arta pentru a exprima ganduri si trairi ce pot fi sau sunt considerate ca inacceptabile sau dificil de exprimat in cuvinte.
Terapeutul foloseste in mod spontan metaforele vizuale, auditive sau kinetice pentru a descoperi, dezvalui si transmite adevaruri.

Calatoria terapeutica poate fi privita deasemenea ca o metafora, ca drumul unui pelerin, in cautarea de sine sau in cautarea adevarului. Daca matematic vorbind distanta cea mai mica dintre doua puncte este linia dreapta ce le uneste, iar timpul necesar parcurgerii ei poate fi calculat, calatoria terapeutica dintre cele doua puncte - inceputul si sfarsitul terapiei - este deseori o linie serpuita, iar timpul necesar parcurgerii ei este diferit si subiectiv, fiecare facand calatoria in ritmul propriu.

"Condus de durere, tras de dor, ridicat de speranta, singur sau in grup, ei vin pentru usurare, iluminare, pace, putere, bucurie, sau pentru ceva ce nici ei nu stiu " Kopp, 1972

Art terapia si metafora

0 comentarii:

Art Terapie - Arta in terapia prin arta

08:55:00 anne varsh 0 Comments


 "Arta curata de pe suflet praful vietii de zi cu zi" Pablo Picasso

Terapia prin arta nu este o terapie doar pentru artisti sau copii.
 Pentru a participa la sedinte de terapie nu este nevoie de talent sau cunostinte de arta.

Tehnicile terapiei prin arta au la baza idea ca orice persoana, indiferent de varsta sau pregatire artistica, are capacitatea latenta de a-si proiecta conflictele interne intr-o forma vizuala ce permite ulterior verbalizarea lor.

Arta largeste experienta umana prin crearea echivalentului ei, este o zona in care experienta poate fi aleasa, variata si repetata dupa propria vointa.
Cu alte cuvinte, arta este rationalizarea trairilor interioare intr-o forma cuprinzatoare si compresiva. Procesul crearii de arta permite un dialog cu sine, iar concluziile dialogului pot deveni o declaratie catre lume.

Arta ca instrument terapeutic, unica pentru fiecare individ, faciliteaza discutiile, analiza de sine, este un lucru palpabil, ce nu poate fi negat, sters sau uitat, rezista in timp fiind o marturie a trecutului si prezentului.

In societatea moderna, comunicarii verbale i se acorda o foarte mare insemnatate. In aceasta lumina, comunicarea prin intermediul imaginilor si simbolurilor, desi general cunoscuta, este privita uneori ca mistica. Acesta este probabil unul dintre motivele pentru care arta si artistii genereaza stereotipuri. :)

Sedintele de terapie prin arta nu sunt lectii de arta. 
Poate diferenta esentiala dintre lectiile de arta si terapie este scopul. In cadrul terapiei prin arta pacientii nu vor capata aptitudini artistice, desi uneori, in cadrul terapiei pot descoperi talente noi si continua dezvoltarea lor in afara terapei, arta devenind un hobby.
Pe de alta parte terapeutii nu sunt interesati de partea estetica a lucrarii, ci de valoarea ei terapeutica, sunt interesati de accentul sau general si mai putin de a fi "o lucrare buna". Desi uneori, lucrarile sunt simple, din punct de vedere terapeutic nu sunt judecate, caci in terapia prin arta nu exista "prea simplu", corect sau incorect, frumos sau urat.

In sedintele de terapie arta este folosita deseori pentru explorare, stimulare si placere. Diferite media artistice (materiale artistice) ofera posibilitatea de experimentare senzoriala si tactila, incurajand interactiunea, comunicarea si nu in ultimul rand sensibilizarea altora. Un exemplu relevant este folosirea terapiei prin arta cu persoanele cu handicap sau cu diferite afectiuni psihiatrice. Lucrarea de arta rezultata in urma sedintelor terapeutice deseori are impact pozitiv si asupra personalului pedagogic si medical ce vine in contact cu pacientul.
   
In cadrul terapiei, arta poate trece dincolo de norme si tabuuri (moartea, iminenta mortii).

Arta produsa in terapie contine subintelesuri, ambiguitati si dimensiuni multiple de expresie care uneori sunt greu de exprimat verbal. Intr-o oarecare masura acestea pot fi explicate de originea si complexitatea creativitatii si de trairile artistului/clientului cand incepe sa creeze. Creativitatea este impredictibila, un haos potential, este noutate si experimentare. 

"Creativitatea este abilitatea de aduce ceva nou in viata persoanei" Storr, 1972

In relatia terapeutica, artistul/clientul aduce propria semnificatie a imaginii ce va avea un impact si va rezona atat in client cat si in terapeut. Este important ca terapeutul sa ramana deschis acestor nivele de comunicare in desen, dar si constient de proprile trairi.

Art terapia si arta

0 comentarii:

Art Terapie - Terapia prin arta, terapeut prin arta

00:12:00 anne varsh 0 Comments


"Procesul creativ are ultimul cuvant si nu poate fi tradus, un desen vorbeste despre sine prin modul in care este facut, imaginea si semnificatia sunt identice." Rita Simon 

Terapia prin arta este o terapie emotionala in care arta ocupa locul central, este o forma de terapie expresiva ce foloseste arta (arta plastica, muzica, dans/miscare, teatru/drama) ca mod de comunicare. Ea este influentata de trei mari domenii: psihiatrie, psihologie si arta.

Terapia prin arta este de asemenea o forma de psihoterapie ce combina teoriile si tehnicile traditionale ale psihoterapiei cu intelegerea aspectelor psihologice ale procesului creativ. Nu este o activitate de recreere sau o lectie de arta, desi sedintele de terapie pot fi foarte placute.
In limbajul curent, termenul de terapie prin arta este folosit in genere pentru terapia prin arta plastica.
 
Crearea de arta, reflectarea asupra procesului si produsului permit si incurajeaza cresterea gradului de constientizare de sine si a altora, dezvoltarea personala, sporirea capacitatilor si abilitatilor cognitive, dar si "to cope (lb. eng.)" cu diferite simptome, stres sau experiente traumatice.

Terapeutii prin arta sunt profesionisti formati atat in arta cat si in psihoterapie. Au experienta clinica si cunostinte despre dezvoltarea umana, teorii psihologice, tradiții spirituale, multiculturale și artistice, precum și despre potențialul de vindecare al artei. Arta este folosita atat pentru evaluare, tratament cat si pentru cercetare.

Terapeuții prin arta lucreaza cu copii, adolescenti, adulti si varstnici, cupluri, familii, grupuri și comunități. Ei oferă servicii, în mod individual și ca parte a echipelor clinice, în institutii de sănătate mintală, institutii de  reabilitare, instituții medicale sau de medicină legală (alaturi de psihiatri, psihologi, asistenti sociali, dieteticieni si altii).
De asemenea lucreaza in programe comunitare, centre de sanatate, școli, aziluri, structuri corporatiste, studiouri deschise (open studio) sau clinici independente.

In ultima perioada terapeutii prin arta isi desfasoara activitatea si in zonele marcate de razboi, de catastrofe naturale, in tabere de refugiati si altele.

Art terapie, terapeut prin arta


0 comentarii:

Arta si terapia prin arta, scurt istoric

15:33:00 anne varsh 0 Comments


Din cele mai vechi timpuri, oamenii folosesc arta ca un mod de comunicare a ideilor si trairilor lor.
Cele mai vechi picturi rupestre dateaza de acum 40 000 de ani, din perioada Paleoliticului Superior. Se presupune ca apartin omului de Neanderthal si nu lui Homo sapiens. Urmele mainilor descoperite pe peretii pesterii se presupune ca aveau atat semnificatie cat si functie magica si ca sunt legate de un ritual de initiere.

Avansand in istorie, arta devine un instrument pentru exprimarea Sinelui. Merita de amintit perioada Renasterii atat de cunoscuta, perioada in care arta a atins noi nivele. Mai tarziu, in secolul XVIII, in Europa, Iluminismul promova credinta in legile naturale si in ordinea universala, precum si increderea in ratiunea fiintei umane si abilitatile ei inovatoare.

Arta inseamna creativitate, exprimarea proprie viziuni, increderea in ea.
"Creativitatea este interactiunea dintre aptitudini, proces si mediul inconjurator prin care un individ sau un grup produce un produs palpabil, nou si folositor definit in contextul social." Plucker, 2004
De asemenea, creativitatea pare sa fie o componenta foarte importanta in rezolvarea de probleme si in starea de bine emotionala si sociala.

Azilul a oferit terenul propice pentru observarea diferitelor manifestari si totodata pentru dezvoltarea psihiatriei.

Philippe Pinel a observat ca pacientii internati in azile scriu sau deseneaza. Dr. Max Simon este primul psihiatru care a studiat si analizat arta si scrisul bolnavilor psihic si a evidentiat relatia dintre stilul artistic si problemele psihiatrice.

Cesar Lombrosso  a publicat in 1880 un articol in care evidentiaza cele 13 caracteristici ale bolii psihice. Tot el evidentiaza legatura dintre arta primitiva si arta bolnavilor psihic.

Ernst Kris (psihiatru si istoric de arta austriac) a studiat arta dintr-o perspectiva psihanalitica. A considerat ca in cazul afectiunilor psihiatrice, exista o relatie slabita intre Ego si realitate si producerea de arta spontana este o incercare de a contrabalansa slabirea relatiei.

Terapia prin arta a fost folosita in primul rand in institutiile mentale si apoi in scoli - terapia prin arta in comunitatea copiilor.

Pe la mijlocul anilor '50 psihologul Margaret Naumburg (unul din pionierii terapiei prin arta) se referea la munca ei ca terapiei prin arta. Aceasta se baza pe ideea de a folosi arta pentru a elibera inconstientul prin incurajarea de asocieri libere. Opera de arta rezultata era considerata un discurs simbolic, iar pacientul era incurajat sa-l interpreteze si sa-l analizeze.

De la mijlocul secolului XX terapia prin arta a devenit o profesie, aparand independent in Europa si in tari in care se vorbea limba engleza.

In multe spitale si institutii de sanatate mentala au fost incluse programe de terapie prin arta cand s-a observat cum aceasta forma de terapie poate incuraja dezvoltarea emotionala si cognitiva. Aceasta disciplina continua sa se dezvolte devenind un instrument important in evaluare, comunicare si tratament.

Art terapia scurt istoric

0 comentarii: