Turbulenta, matematica si arta

Annemari Herzlinger 0 Comments


TURBULÉNȚĂ, turbulenÈ›e, s. f. 1. Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.(DEX)

În mecanica fluidelor , turbulența, respectiv curgerea turbulentă este un regim de curgere caracterizat de fluctuații stocastice ale proprietăților. Acestea se referă la difuzia și transportul (convecția) momentului, variațiile rapide de presiune și viteză în spațiu și timp.(wikipedia)

Comportamentul fluidelor turbulente poate fi caracterizată prin viteza diferita în puncte diferite ale lichidului în mișcare, viteza va fi mai mare mai spre centru.

Laureatul premiului Nobel Richard Feynman afirmă despre turbulență că ar fi „cea mai importantă problemă nerezolvată a fizicii clasice”.

In 1889, inspirat de un faimos desen astronomic,Vincent van Gogh picteaza "The Starry Night" , capodopera de referinta, una dintre cele mai recunoscute si reproduse imagini din istoria artei.

Nu a fost prima data cand matematica a fost folosita pentru a analiza arta. Unii cercetatori considera ca acest gen de analiza poate oferi perspective profunde a faptului cum matematica  ghideaza perceptia noastra vizuala si ne modica aprecierea artei, dar È™i despre capacitatea instinctiva a artiÈ™tilor de a alege È™i de a reproduce aceste structuri.

Intr-o perioada de suferinta intensa, Vincent van Gogh a fost cumva capabil să perceapă și să reprezinte unul dintre cele mai complexe si dificile concepte din natura.

La apogeul luptei sale de-o viata cu boala psihica, el a creat legendara pictura. Vincent van Gogh se aflata in azilul Saint-Paul de Mausole, in care singur s-a internat.

S-a descoperit că arta lui van Gogh, în special în picturile din perioadele de apogeu ale bolii lui psihice, reflecta turbulența naturala cu o precizie matematică.



Desenele copiilor-etapele dezvoltarii desenului

Annemari Herzlinger 0 Comments


“Toti copiii sunt artisti. Problema este cum sa continue sa fie artisti atunci cand cresc". - Pablo Picasso

Desenele copiilor sunt deseori fermecatoare, iar producerea lor este o placere pentru micii artisti. Interpretarea lor a fost deseori un motiv de ingrijorare pentru adultul-parinte influentat de articolele de pe net sau de discutiile de pe forumuri . Pentru psihologi, interpretarea lor este un mod de evaluare, analiza si uneori diagnostic.
Unele desene, caci  nu orice desen este o imagine a lumii interne, ofera informatii  despre trairile interne si starea  emotionala, despre felului in care copilul percepe lumea sau despre modul in care combina lucrurile percepute pentru a crea un desen. Independent de vointa celor mari, copiii se joaca si deseneaza. Acesta este modul lor de a reprezenta lumea, de a si-o explica si de a o intelege. Daca jocul incepe in jurul varstei de 8 luni, desenul apare in jurul varstei de 1 an, difera insa de la un copil la altul.

Momentul de inceput- 2 ani

Primele desene ale copiilor iau nastere din explorarea vizual-motorica a spatiului in care traiesc. Un factor decisiv in aparitia primelor desene il reprezinta decizia parintelui de a-i da copilului creioane. Din momentul in care copilul merge singur, poate si desena. Astfel, primele desene pot aparea in jurul varstei de un an.
Orice creion sau pensula tinuta in mana va lasa pe foaie o urma, lucru ce va trezi interesul copilului. Miscarile sunt foarte largi, din umar, prin miscarea in intregime a  bratului. Urmele lasate pe foaia vor fi ori dungi orizontale datorita miscarii in plan orizontal  a bratului  sau puncte datorita miscarii in plan vertical a bratului.
In aceasta prima perioada sunt recomandate instrumenete de desen groase, rezistente la lovituri - pensule groase, culori cerate, creta, in general instrumente care au doar mina ce lasa urme indiferent de pozitia mainii . Copilul tine creionul cu toata mana iar creioanele mai groase pot fi tinute mai bine. Dungile lungi ce depasesc deseori marginea foii  si punctele sunt primele desene ale copiilor.

Acestea vor fi urmate in scurt timp de o intortochere de linii suprapuse, caci liniile drepte devin curbate si depasesc mai putin marginile foii. Acesta forma de desen poarta numele de scribble sau doodles.

Daca primele linii erau doar o explorare a mediului, scribble-ul evidentiaza constientizarea unui patern(model) dar si o coordonare mana-ochi mai buna.

Copiii par sa gaseasca producerea de scribble foarte antrenanta . Cu toate astea o mare parte dintre scribble-urile initiale nu par sa fie o reprezentare a ceva din lumea interna sau externa a copilului.
Copilul misca mana intr-o miscare ritmica, regulata, dar in acelasi timp este interesat de semnele lasate pe foaie. Exista un moment in care copilul va interpreta aceste scribble-uri ca un desen.
 In aceasta perioada a dezvoltarii desenului, copiii nu anunta intentia de a desena ceva anume inainte de inceperea desenului, deseori isi interpreteaza desenul dupa ce este complet.

O data cu dezvoltarea fizica, neurologica, emotionala, copilul va trece de la scribble la desenarea de cercuri. Desi simplu pentru adulti , desenul unui cerc, a termina cercul in punctul in care a inceput, necesita o buna coordonare ochi-mana. Desenarea unui cerc este un punct de cotitura, foarte important atat in desen cat si in dezvoltarea motricitatii.

Cercul este cel mai simplu patern vizual pentru copiii tineri , un patern pentru care copiii au o preferinta perceptuala si care le permite o experimentare fara sfarsit.

2 1/2 - 5 ani

Copii incep sa-si perceapa desenele ca reprezentare a lumii interne sau externe. Intentiile sunt declarate deseori inainte si semnificatia desenului nu mai este dezvaluita doar dupa terminarea lui.

Exista insa un element de oportunism in interpretarea propriilor desene de catre copii . Deseori copii renunta la declaratia de intentie initiala, daca desenul seamana cu altceva. Interpretarea pe care ei o dau desenului se poate schimba chiar si in timpul procesului.
Cercul continua sa fie o forma importanta in desenele copiilor caci va permite desenul primei figuri umane.

Incepand de la varsta de 3 ani jumatate, copiii incep sa adauge desenului detalii ce sunt in relatie unul cu celalalt. Corpul uman va fi reprezentat printr-un cerc pentru cap si linii pentru membre.  Aceeasi schema va fi folosita si pentru reprezentarea unui animal. Aceste desene ar trebui privite mai mult ca simboluri si nu ca o reprezentare cu acuratete a realitatii.

Copiii de 3-4 ani care au inceput sa faca desene  reprezentative, uneori vor combina gresit partile desenului, ochii putand fi desenati si in afara cercului-cap.

5-8 ani- realismul simbolic

Cu cat copii sunt  mai mari, cu atat desenele lor vor deveni mai realiste. Desenul unui copil de 5 ani uneori poate contine elemente despre care copilul stie ca exista desi in mod normal nu pot fi vazute ( desenul din profil al fetei va contine gura intreaga si amandoi ochii sau desenul corpului uman va reda si continutul stomacului). Acest ultim mod de desen  se numeste "transparent sau raze x" si este ceva normal in aceasta etapa.

In acest stadiu de dezvoltare al desenului, desenele copiilor contin tot mai multe trasaturi  vizuale, realiste, in ceea ce priveste scala sau detaliile.
In ultima perioada a acestui stadiu schema corpului uman va contine cap, trunchi si membre.  Initial capul si trunchiul vor fi unite, iar mai aproape de varsta de 8 ani vor fi  separate de gat. De asemenea vor fi adaugate o multime de detalii ca maini, degete, haine.

8- adolescenta - realismul vizual

Copiii peste 8 ani deseori incearca sa redea adancimea in desenele lor, nu doar pentru obiecte individuale dar si pentru a reda relatia dintre obiecte. Copiii incep sa deseneze dintr-un punct de vedere personal. Astfel proportiile si raportul dintre lucruri sunt redate intr-un mod personal.
Cu cat copilul este mai mare, desenul este mai realist.
 
Desenele copiilor de 9-10 ani devin mai conventionale, asemanatoare figurilor  de Cartoon.  In acest stadiu, copiii par sa fie nemultuminti de desenele lor datorita imposibilitatii de a atinge efectele pe care le doresc prin desen(imaginea de pe foaie nu corespunde imaginii din minte) si deseori renunta sa mai deseneze.

Este de asemenea perioada in care sunt la scoala , iar desenul nu este o parte centrala a activitatii scolare. Pe de alta parte, limbajul si vocabularul copiilor s-au dezvoltat destul de mult. Acestea fiind date, desenul va fi neglijat de majoritatea copiilor si va fi inlocuit de limbaj pentru exprimarea de sine.

Delimitarea si nivelele de dezvoltarea ale desenului prezentate sunt schitate in linii mari. Etapele difera de la o cultura la alta, de la o societatea la alta, de la un copil la altul, fiecare copil dezvoltandu-se in ritm propriu. Copiii din diferite culturi evidentiaza diferente nu doar in ceea ce priveste stilului de desen, detalii, dar si in modul in care construiesc desenul.


Terapie prin arta - Etapele dezvoltarii desenului