Efectivitatea Terapiei prin arta in terapia tulburarilor de personalitate
Folosirea terapiei prin arta ca forma de psihoterapie in lucrul terapeutic cu persoanele cu tulburari de personalitate este un fapt destul de comun. Dincolo de efectul de reglare emotionala al artei, oare ce alte caracteristici specifice ale terapiei prin arta sustin procesul terapeutic si conduc spre schimbare? Si nu in ultimul rand care este impactul specific al terapiei prin arta asupra procesului terapeutic?
La baza uneia dintre cele mai importante teorii pe care se bazeaza lucrul terapeutic prin arta cu persoanele cu tulburari de personalitate stau materialele si media de arta si in mod special provocarea si experiente diferite oferite de acestea (fluid- solid, senzorial kinestezica – simbolica cognitiva). Consideram ca lucrul cu polaritatile, deseori antagoniste, este el in sine un factor terapeutic si un mecanism de schimbare relevant, ce are drept efect reglarea si imbunatatirea emotionala.
Daca ar fi sa ne gandim la trasaturile comune ale tulburarilor de personalitate am putea spune ca acestea sunt caracterizate prin modele cognitive, afective si/sau interpersonale deseori instabile, disfunctionale, ce afecteaza functionarea personala, sociala ,profesionala si determina deseori o suferinta semnificativa. Studiile demonstreaza ca instabilitatea si capacitate limitata de reglare emotionala si / sau a contactului interpersonal, trasatura specifica acestei populatii, au deseori ca urmare neintegrarea. Neintegrarea la randul ei determina capacitatea redusa sau incapacitatea persoanei cu tulburari de personalitate de a gestiona contradictiile. Observam deseori ca modelul de coping al persoanelor cu tulburari de personalitate are la baza emotii dihotomice, ambivalente si nu de putine ori extreme. Deseori o gandire de genul “alb-negru”, “totul sau nimic” este prezenta.
De aceea lucrul cu contrariile, cu emotiile conflictuale sau nevoile
contradictorii este unul din scopurile principale in lucrul terapeutic
cu aceasta populatie. Identificare si procesarea lor contradictiilor ajuta
la gestionarea tulburarilor de personalitate. In plus, implicarea constienta
si activa in conflictele interioare, permite integrarea partilor atunci cand
contradictiile paradoxale sunt rezolvate.
Conflictele interioare si
contradictiile dintre sentimente si impulsuri sunt exprimate in lucrarea de
arta sub forma de contrarii. In lucrarea de arta devin vizibile, palpabile,
fapt ce sustine procesele de constientizare si auto-reflectie.
Contrastele si contrariile sunt elemente importante ale imaginii ce pot fi folosite in cautarea claritatii, constientizarii si intelegerii (Hinz, 2015). Opuse ca forma si proces aceste contraste sunt o imagine, o metafora a contradictiilor vietii, contradictii atat de prezente in tulburarile de personalitate.
In cadrul sesiunilor de terapie prin arta aceste contrarii sunt folosite in scopul integrarii lor. La nivel creativ, componentele integrate fac legatura intre experienta interioara si realitatea exterioara, permitand dezvoltarea personala, integralitatea si sustinand sanatatea psihica (Hinz, 2019).
Lucrul terapeutic cu contrariile, capacitatea de a le modela si procesa, de a le face sa ajunga o forma unificata, este o tema predominanta in cadrul sesiunilor de terapie prin arta. Contrariile devin vizibile si palpabile in cadrul procesului terapeutic prin arta. Dincolo de vizibilitatea lor, acestea ofera deseori indicii despre posibilitatile pacientilor de a le varia, diferentia si gestiona. In plus, miscarile clientului in timpul procesul creativ (amplitudine miscarilor sau rigiditatea lor etc.) ne ofera informatii despre posibilitatile psihosociale ale acestora.
Exprimarea artistica incurajeaza, de asemenea, dialogul interior
sanatos, dand forma diferitelor parti contradictorii si opuse ale persoanei.
Integrarea personala are loc atunci cand sentimentele, gandurile si
actiunile opuse se reunesc intr-o reprezentare coerenta unificata (Rubin,
2001; Haeyen, 2019). In plus, experienta pozitiva , jocul, bucuria,
emotiile, creativitatea atat de prezenta in cadrul sesiunilor de terapie,
combinatate cu crearea artistica in sine, permit integrarea psihologica si
dezvoltarea personala incurajand si sustinand schimbarea.
