Se afișează postările cu eticheta terapie parinte - copil. Afișați toate postările

Terapia diadica


 Terapia diadica este o forma de abordare a terapiei prin arta ( art terapia) ce-i foloseste metodele si principiile, adresandu-se atat parintelui cat si copilului. Aceasta abordare are in centru prima relatie de atasament a copilului, relatia dintre copil si parinte. In lipsa parintelui, relatia poate fi realizata cu alte persoane familiare apropiate.

Conform New Oxford American Dictionary (2010), diada este "ceva alcatuit din doua elemente sau doua parti", termen folosit atat in matematica si chimie cat si in psihologie. In domeniul psihoterapiei, terapia diadica este acea forma de terapie sau interventie ce presupune prezenta in sala de terapie, in afara de terapeut,  a doua persoane intre care exista o relatie. In modul cel mai uzual, termenul de terapie diadica se refera la relatia parinte-copil in terapie.

 Terapia diadica isi are radacinile in terapia familiei, in teoriile legate de relatia cu obiectul (Object Relations), in Teoria Atasamentului dar si in diferite alte teorii ce descriu sau analizeaza relatia mama (parinte) - copil. Aceasta forma de terapie se afla cumva in zona dintre terapia individuala, terapia de familie sau de grup, imprumutand caracteristici din toate cele trei forme de terapie, fiind simultan psihoterapie individuala si terapie de familie.

 Interventia diadica presupune prezenta parintelui sau a ingrijitorului in terapie, alaturi de copil, parintele nefiind insa doar o parte a unitatii parinte-copil ci si un potential manifestator al interventiilor terapeutice. 

 In terapia diadica clientul este relatia parinte-copil, iar concentrarea terapiei pe relatie este mai mult decat o interventie individuala. Terapeutul prin arta nu este terapeutul copilului sau al parintelui, ci terapeutul relatiei. Cu toate acestea, in cadrul terapiei, fiecare parte a diadei este "vazuta", caci structural diada este alcatuita din doua persoane diferite, fiecare cu individualitatea sa. 

 Deoarece copiii mici au o individualitate in formare, nedefinita clar, deseori ei se definesc prin raportul cu parintele, prin relatia cu acesta. Desi copilul este cel ce ridica cea mai mare ingrijorare clinica, terapia se concentreaza pe parinte caci inainte de a raspunde nevoilor copilului, parintele are propriile sale nevoi si intampina deseori dificultati in indeplinirea rolului sau de parinte.

 Activitatile de arta devin o oportunitate de relationare, de intimitate, facilitand si incurajand comunicarea semnificativa intre cei doi membrii ai diadei.
In plus, folosirea diferitelor materiale artistice potrivite stadiilor timpurii ale dezvoltarii  deseori scoate la suprafata problemele nerezolvate din copilaria parintelui. Dificultatile  din trecutul parintelui pot fi in mod special activate de stres sau de evenimente importante ale vietii cum este si trecerea la viata de parinte (Fliktet al 2010).

 Terenul comun este producerea de arta, aceasta fiind o oportunitate de a relationa intr-un mod profund, semnificativ, arta facilitand comunicarea intre cei doi membri ai diadei. "Parintii si copiii sunt implicati intr-o experienta creativa vizuala ce foloseste imaginatia si permite exprimarea simbolica, non-verbala, in timp ce cei doi sunt implicati in activitatea artistica potrivita nivelului de dezvoltare al copilului" (Regev, Snir 2014).

Necesitatea sau recomandarea acestei forme de terapie de catre terapeutii prin arta poate avea la baza o multitudine de motive terapeutice:

 - observarea si analiza relatiei parinte - copil 
 - intarirea sau refacerea acestei relatii
 - intarirea si invatarea rolului de parinte (parenthood)
 - terapia directa a relatiei parinte - copil 
 - lucrul cu o modalitate de atasament mai putin potrivita 
 - modelarea conduitei parintelui, astfel incat sa inteleaga si sa raspunde nevoilor de baza, de afectiune si securitate ale copilului
 - timp de calitate si in siguranta impreuna
 - dialogul prin arta, non-verbal, al celor doi

Diada mama-copil este poate cea mai importanta forma a dinamicii din viata unui om, iar interactiunile din cadrul familiei sau a unor grupuri sunt intr-o mare masura suma diferitelor relatii diadice avute (Stern ,1995). 

Terapie prin arta - Terapie diadica parinte copil

 Photo by rawpixel
, , ,
Share:

Violenta domestica si Terapia prin arta


“Violenta in familie reprezinta orice act sau actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material. In sensul legii, prin membru de familie se intelege sotul, ruda apropiata si persoanele care au stabilite relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copil, dovedite pe baza anchetei sociale. Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.” Legea 217/2003

Terapia prin arta (art terapia) este una din formele de psihoterapie folosite cu succes in adaposturi, atat in terapia femeilor cat si a copiilor ce au trecut prin violenta domestica. In cazul violentei, scopul terapiei prin arta este acela de a oferi ajutor, de a incuraja si a intari, dar si de a valida capacitatile de parinte ale mamei.

Terapia prin arta (art terapia) este o modalitate non-verbala, de multe ori mai putin amenintatoare decat terapie verbala clasica, ce ofera victimelor violentei domestice posibilitatea de a "vorbi" despre experienta lor dureroasa. De asemenea, este o forma de terapie foarte potrivita copiilor mici datorita abilitatilor verbale limitate ale acestora.

In general mamele ce ajung in adapost in urma unui episod violent vin insotite de copii. Desi uneori violenta nu a fost indreptatea impotriva copilului, deseori are efect asupra sa. Acesta se simte deseori confuz, ii e teama, frica, este nervos, are deseori trairi ambivalente (ii lipseste tatal si este ingrijorat pentru mama). In plus, a merge intr-un adapost este deseori o schimbare foarte mare pentru copii. Acestia parasesc mediul cunoscut, casa, celalalt parinte, lucrurile lor, jucarii, jocuri, prieteni, uneori scoala sau orasul in care locuiau, schimbare ce poate genera uneori o trauma. De aceea, ca interventie de urgenta este necesara inceperea terapiei atat a mamei cat si a copilului cat mai repede.

Copilul si mama vor primi terapie individuala sau diadica in functie de situatie si varsta copilului si/sau terapie de grup in incercarea de ai sustine si ai ajuta sa identifice si sa isi exprime trairile. In cadrul terapiei vor putea vorbi despre lucrurile ce se petrec sau s-au petrecut in familie putand fi astfel evaluate nevoile si grijile lor. Terapia va inlesni adaptarea la noua stare de fapt, viata in adapost, cu tot ce implica aceasta.

Este deosebit de important, atat pentru mama cat si pentru copii, sa primeasca atat asistenta de scurta durata, interventii de criza, cat si terapie de lunga durata. Interventiile in perioada de criza au capacitatea de a diminua semnificativ stresul emotional si angoasa. O buna intelegere de catre terapeuti a valorii , metodelor si importantei acestor interventii joaca un rol vital in perioada de criza. Femeile ajunse in adapost sunt de obicei foarte motivate in perioda de criza sau post-criza sa ia masuri, sa schimbe lucrurile din viata lor si de aceea interventia cat mai rapida este absolut necesara.

Exista o multitudine de tehnici si activitati ce pot fi folosite atat in perioada de criza cat si in cea de post-criza, atat cu mamele cat si cu copiii lor. Consider ca unul din scopurile interventiilor post-criza este incercarea de intarire a relatiei dintre mama-copil fapt pentru care este deosebit de importanta activitatea impreuna. Relatia mama-copil joaca un rol important in luarea deciziei ulterioare privind viata celor doi dupa perioada petrecuta in adapost.

Activitatea artistica descrisa mai jos este foarte potrivita pentru intarirea relatiei mama-copil putand fi folosita in interventia post-criza.

Colaj de arta abstracta

Varsta copilului: 9 luni - prescolari, scolari

Materiale necesare: coala de hartie autoadeziva, hartie creponata de diferite culori, sticlute (borcanase) cu capac cu gauri, nisip colorat, condimente pulbere de diferite culori, sclipici, carioci

Indicatii
Se indeparteaza foaia ce acopera lipiciul foii autocolante. Se pot lipi pe foaia autocolanta bucatele de hartie creponata sau se pot presara nisip colorat, condimente sau sclipici dupa dorinta. Nisipul presarat (condimente, sclipici) poate fi aranjat cu mana pentru a se lipi mai bine.
*Se vor da cel putin 2 sticlute cu nisip, condimente sau sclipici.

Semnificatia simbolica
Obiectele lipite de cei doi sunt un simbol al atasamentului si al legaturii mama- copil. Activitatea incurajeaza parintele sa ”urmareasca” copilul, sa-i repete miscarile, actiunile si nu in ultimul rand sa il incurajeze si sa comunice cu el. A lucra impreuna, unul langa altul, are de obicei un efect pozitiv. Daca varsta copilului permite, aceasta activitate poate fi continuata cu discutia despre cauza si efect.

Terapie prin arta si violenta domestica mana

  Photo by bady qb
, , ,
Share:
Abonați-vă la: Comentarii (Atom)