Terapie prin arta: art therapy

Se afișează postările cu eticheta art therapy. Afișați toate postările

Folosirea terapiei prin arta ca forma de psihoterapie in lucrul terapeutic cu persoanele cu tulburari de personalitate este un fapt destul de comun. Dincolo de efectul de reglare emotionala al artei, oare ce alte caracteristici specifice ale terapiei prin arta sustin procesul terapeutic si conduc spre schimbare? Si nu in ultimul rand care este impactul specific al terapiei prin arta asupra procesului terapeutic?

La baza uneia dintre cele mai importante teorii pe care se bazeaza lucrul terapeutic prin arta cu persoanele cu tulburari de personalitate stau materialele si media de arta si in mod special provocarea si experiente diferite oferite de acestea (fluid- solid, senzorial kinestezica – simbolica cognitiva). Consideram ca lucrul cu polaritatile, deseori antagoniste, este el in sine un factor terapeutic si un mecanism de schimbare relevant, ce are drept efect reglarea si imbunatatirea emotionala.

Daca ar fi sa ne gandim la trasaturile comune ale tulburarilor de personalitate am putea spune ca acestea sunt caracterizate prin modele cognitive, afective si/sau interpersonale deseori instabile, disfunctionale, ce afecteaza functionarea personala, sociala ,profesionala si determina deseori o suferinta semnificativa. Studiile demonstreaza ca instabilitatea si capacitate limitata de reglare emotionala si / sau a contactului interpersonal, trasatura specifica acestei populatii, au deseori ca urmare neintegrarea. Neintegrarea la randul ei determina capacitatea redusa sau incapacitatea persoanei cu tulburari de personalitate de a gestiona contradictiile. Observam deseori ca modelul de coping al persoanelor cu tulburari de personalitate are la baza emotii dihotomice, ambivalente si nu de putine ori extreme. Deseori o gandire de genul “alb-negru”, “totul sau nimic” este prezenta.

De aceea lucrul cu contrariile, cu emotiile conflictuale sau nevoile contradictorii este unul din scopurile principale in lucrul terapeutic cu aceasta populatie. Identificare si procesarea lor contradictiilor ajuta la gestionarea tulburarilor de personalitate. In plus, implicarea constienta si activa in conflictele interioare, permite integrarea partilor atunci cand contradictiile paradoxale sunt rezolvate.
Conflictele interioare si contradictiile dintre sentimente si impulsuri sunt exprimate in lucrarea de arta sub forma de contrarii. In lucrarea de arta devin vizibile, palpabile, fapt ce sustine procesele de constientizare si auto-reflectie.

Contrastele si contrariile sunt elemente importante ale imaginii ce pot fi folosite in cautarea claritatii, constientizarii si intelegerii (Hinz, 2015). Opuse ca forma si proces aceste contraste sunt o imagine, o metafora a contradictiilor vietii, contradictii atat de prezente in tulburarile de personalitate.

In cadrul sesiunilor de terapie prin arta aceste contrarii sunt folosite in scopul integrarii lor. La nivel creativ, componentele integrate fac legatura intre experienta interioara si realitatea exterioara, permitand dezvoltarea personala, integralitatea si sustinand sanatatea psihica (Hinz, 2019).

Lucrul terapeutic cu contrariile, capacitatea de a le modela si procesa, de a le face sa ajunga o forma unificata, este o tema predominanta in cadrul sesiunilor de terapie prin arta. Contrariile devin vizibile si palpabile in cadrul procesului terapeutic prin arta. Dincolo de vizibilitatea lor, acestea ofera deseori indicii despre posibilitatile pacientilor de a le varia, diferentia si gestiona. In plus, miscarile clientului in timpul procesul creativ (amplitudine miscarilor sau rigiditatea lor etc.) ne ofera informatii despre posibilitatile psihosociale ale acestora.

Exprimarea artistica incurajeaza, de asemenea, dialogul interior sanatos, dand forma diferitelor parti contradictorii si opuse ale persoanei. Integrarea personala are loc atunci cand sentimentele, gandurile si actiunile opuse se reunesc intr-o reprezentare coerenta unificata (Rubin, 2001; Haeyen, 2019). In plus, experienta pozitiva , jocul, bucuria, emotiile, creativitatea atat de prezenta in cadrul sesiunilor de terapie, combinatate cu crearea artistica in sine, permit integrarea psihologica si dezvoltarea personala incurajand si sustinand schimbarea.

„Oricine poate deveni furios, este usor, dar sa fii furios pe persoana potrivita la momentul potrivit, in scopul si in modul corect - asta nu este in puterea tuturor si nu este usor.” Aristotel

Furia este poate una dintre emotiile deseori greu de gestionat atat de cel ce o traieste cat si de persoanele din jurul sau, iar interventia atunci cand aceasta apare este deseori dificila. Este insa o emotie ce permite identificarea problemelor relationale si impune schimbari in comportamentul celorlalti. Furia are o componenta culturala, aparitia, forma si modalitatea ei de exprimare difera de la o societatea la alta. Furia implica atat mintea cat si corpul si este puternic influentata de obiceiurile comportamentale proprii, de a face fata stresului emotional, dezvoltate de-a lungul timpului.

Se considera ca la baza furiei sta deseori stima de sine scazuta, furia influentand, de cele mai multe ori, legaturile persoanei cu societatea. Legaturile mai slabe cu societatea determina in majoritatea cazurilor diminuarea respectarii normelor sociale, acest lucru dand la randul sau nastere manifestarilor agresive.

Studiile in domeniu au demonstrat utilitatea si eficienta terapiei prin arta ( art terapiei) in astfel de cazuri, caci ea imbunatateste stima de sine. Unul dintre obiectivele generale ale terapiei prin arta este imbunatatirea stimei de sine, oferind clientului posibilitatea de a invata abilitati noi si de a-si modifica modul in care gandeste si percepe lucrurile sau situatiile.

Arta este un limbaj potrivit, accesibil si folosit de majoritatea copiilor, astfel terapia prin arta fiind foarte utila in terapia copiilor cu tulburari emotionale. Prin sarcini si intrebari specifice putem ajuta copiii aflati in criza sa exprime si sa descrie experientele proprii, scopul fiind acela de reformulare a emotiilor dar si a gandurile negative.

Deseori terapia prin arta poate ajunge la miezul problemei facand fata in mod eficient furiei. Exista o multitudine de modalitati prin intermediul carora, in cadrul sesiunilor de terapie prin arta, se poate lucra cu aceasta: exprimarea ei intr-un mod simbolic, folosirea metaforelor, exprimarea emotiilor ce o mascheaza si a celor din spatele ei, inlocuirea ei prin creativitate etc.

Eficienta in diminuarea sau tratarea furiei in cadrul sesiunilor de terapie prin arta (art terapie), conform studiilor in domeniu, este determinata in primul rand de modalitatile sigure de exprimarea a sa, dar si de experimentarea de noi abordari, noi abilitati sau tehnici de rezolvare a problemelor, oferirea de modalitati non-verbale de comunicarea a trairilor sau a experientelor complexe de viata.

Terapia prin arta (art terapia) ofera posibilitatea de a reda in lucrarea de arta imaginile mentale, acestea devenind vizibile si nu in ultimul rand, palpabile. Imaginatia si lucrarea de arta pot ajuta la transformarea agresivitatii distructive in forta constructiva.

Terapia prin arta (art terapia) are multe de oferit in lucrul terapeutic cu furia:

* Ofera o modalitate de exprimare, de comunicare, clientilor ce au dificultati in verbalizarea cauzelor sau motivelor ce stau la baza furiei lor

* Crearea unei lucrari de arta determina deseori linistirea, acest lucru incurajand reflectia proprie asupra lucrurilor

* Utilizarea materialelor de arta si a artei este deseori o modalitate mai placuta de abordare a problemelor

* Materialele de arta pot fi folosite pentru a dezvolta creativitatea si a intari respectul de sine dar si pentru a experimentaun mod diferit de a fi. Acest lucru ajuta deseori clientul sa-si descopere punctele puternice dar si modalitati noi, diferite, de rezolvarea a problemelor

* Lucrarea de arta incurajeaza exprimarea gandurilor sau emotiilor chiar daca acestea sunt contradictorii si permite prezenta lor impreuna, in acelasi loc

* Uneori, metafore vizuale ce apar in lucrarile de arta pot fi folosite ca modalitati de dezvoltare a vocabularului emotional ce va permite ulterior discutiile despre furie.

* Conform cercetarilor neurologice, terapia prin arta (art terapia) ajuta si sustine interactia intre diferitele zone ale creierului, conectand procesele creative cu limbajul si memoria pe termen lung

* Limitarile date de setting-ul intalnirii terapeutice, de materialele sau media de arta folosite ofera deseori un sentiment de siguranta, clientii putand sa-si priveasca furia fara ca aceasta sa le scape de sub control.

* Deoarece in terapia prin arta nu este urmarita partea estetica a lucrarii, nu exista corect sau gresit, aceasta forma de psihoterapie scade foarte mult presiunea simtita deseori de client

* In cazul terapiei prin arta (art terapiei) de grup, spre deosebire de alte forme de psihoterapie, datorita artei, din grup pot face parte atat cei ce isi directioneaza furia asupra altora cat si cei ce o directioneaza spre sine, oferind o experienta mult mai complexa, mai bogata din punct de vedere terapeutic. In psihoterapiile verbale acest lucru este mai dificil de realizat.

In prima perioada a acestui secol, termenul de scribble definea o gama larga de desene considerate nereprezentative, fapt pentru care li s-a acorda putina atentie. Existau insa trei domenii in care scribble-ul era privit ca avand o deosebita importanta: in arta copiilor, in desenele mediumistice si in arta psihotica, ultima fiind considerata cel mai dramatic colaps de la standardele conventionale ale reprezentarii sau ale simbolismului.

Scribble-ul a devenit insa popular pe la mijlocul anilor '20 cand in incercarea de a-l intelege si de a-l explica i s-a dat o interpretare atat grafologica cat si psihanalitica. Se considera ca scribble-ul evidentiaza aspecte grafologice datorita trasaturii sale kinestezice, fiind perceput, pe scala larga, ca o "lingua franca" inconstienta.

Vorbind de arta copiilor si in special despre etapele dezvoltarii desenului la copii, scribble-ul este o etapa de dezvoltare normala a desenului pe care fiecare copil o va experimenta. Ea coincide cu perioada tarzie a etapei senzorio-motorie a dezvoltarii cognitive, asa cum este ea descrisa de Piaget, etapa ce marcheaza totodata si inceputul perioadei gandirii preoperatorii.

In desenele copiilor scribble-ul apare spontan, in jurul varstei de 18 luni, varsta caracterizata din punct de vedere motric de un control mic al miscarii. Urma lasata de creion pe foaie il va fascina pe copil, acesta repetand actiunea. Datorita dezvoltarii motricitatii dar si a coordonarii mana - ochi, la sfarsitul acestei perioade, forma si modul de desenare a scribble-ului se va schimba. Scribbelul desenat este alcatuit preponderent din linii curbe datorita miscarii ritmice, circulare a mainii, din el luand nastere ulterior primul cerc.

In terapia prin arta (arte terapia), scribble-ul este o tehnica populara si este folosita intr-o multitudine de moduri ce raspund diferitelor scopuri. Este o tehnica potrivita atat copiilor cat si adultilor, folosita atat in terapiile individuale cat si de grup.

Tehnica scribble-lui descrisa de Florence Cane in cartea sa „ The Artist in Each of Us” (1983) si folosita de terapeutii prin arta de-a lungul timpului are ca scop reducerea inhibitiei si eliberarea spontana a imaginilor din inconstient.

Scribble-ul, ca activitate desfasurata in cadrul sesiunilor de terapie prin arta/art terapie, poate fi folosit ca o modalitate de indepartare de imaginile constiente si de accesare a imaginatiei sau a inconstientului, dar si ca tehnica pentru relaxare si linistire. Deoarece un scribble nu poate fi etichetat ca fiind bun sau rau, corect sau incorect, estetic sau inestetic si nu genereaza griji legate de rezultat, acesta poate fi folosit si ca tehnica impotriva anxietatii sau efectelor negative ale perfectionismului.

Desenarea scribble-ului si colorarea formelor rezultate este un bun exercitiu de linistire ce poate fi practicat atat la sfarsitul sesiunilor de terapie cu o puternica incarcatura emotionala cat si in confortul propriei case.

Un alt scop al folosirii scribble-ului in terapia prin arta este incercarea de accesare a simbolurilor inconstiente si evidentiarea acestora, atunci cand in multitudinea de linii ale sale este cautata forma unui obiect cunoscut.

In sesiunile de grup in cadrul terapiei prin arta/art terapiei, scribble-ul poate fi folosit intr-o multitudine de abordari diferite ce slujesc scopurilor propuse.

Cere membrilor grupului ca fiecare dintre ei sa deseneze un scribble ca apoi sa dea foaia membrului din dreapta sa. Fiecare membru va incerca sa transforme scribble-ul primit intr-un desen intuitiv prin adaugarea detaliilor si a culorilor. Aceasta tehnica permite gasirea de fiecare membru in parte a propriul raspuns legat de situatii neprevazute.

Cum e sa lucrezi cu ceva ce nu neaparat vrei, ce nu cunosti, ceva gata stabilit, la care nu neaparat te astepti?

Aceasta tehnica permite membrilor grupului sa incerce si sa exerseza modalitati noi de gandire si sa descopere, prin intermediul artei, atitudini si perspective noi legate de o situatie neprevazuta.

Fie ca este folosit in cadrul sesiunilor de terapie sau in confortul propriei case dupa o zi foarte incarcata, scribble-ul te va ajuta sa te relaxezi. Incearca pentru cateva minute sa desenezi si distreaza-te colorand sau desenand spatiile rezultate.

"Arta curata de pe suflet praful vietii de zi cu zi" Pablo Picasso

Terapia prin arta (art terapia) nu este o terapie doar pentru artisti sau copii.
Pentru a participa la sedinte de terapie nu este nevoie de talent sau cunostinte de arta.

Tehnicile terapiei prin arta (art terapiei) au la baza idea ca orice persoana, indiferent de varsta sau pregatire artistica, are capacitatea latenta de a-si proiecta conflictele interne intr-o forma vizuala ce permite ulterior verbalizarea lor.

Arta largeste experienta umana prin crearea echivalentului ei, este o zona in care experienta poate fi aleasa, variata si repetata dupa propria vointa.
Cu alte cuvinte, arta este rationalizarea trairilor interioare intr-o forma cuprinzatoare si compresiva. Procesul crearii de arta permite un dialog cu sine, iar concluziile dialogului pot deveni o declaratie catre lume.

Arta ca instrument terapeutic, unica pentru fiecare individ, faciliteaza discutiile, analiza de sine, este un lucru palpabil, ce nu poate fi negat, sters sau uitat, rezista in timp fiind o marturie a trecutului si prezentului.

In societatea moderna, comunicarii verbale i se acorda o foarte mare insemnatate. In aceasta lumina, comunicarea prin intermediul imaginilor si simbolurilor, desi general cunoscuta, este privita uneori ca mistica. Acesta este probabil unul dintre motivele pentru care arta si artistii genereaza stereotipuri. :)

Sedintele de terapie prin arta (art terapie) nu sunt lectii de arta.
Poate diferenta esentiala dintre lectiile de arta si terapie este scopul. In cadrul terapiei prin arta (art terapiei) pacientii nu vor capata aptitudini artistice, desi uneori, in cadrul terapiei pot descoperi talente noi si continua dezvoltarea lor in afara terapei, arta devenind un hobby.
Pe de alta parte terapeutii nu sunt interesati de partea estetica a lucrarii, ci de valoarea ei terapeutica, sunt interesati de accentul sau general si mai putin de a fi "o lucrare buna". Desi uneori, lucrarile sunt simple, din punct de vedere terapeutic nu sunt judecate, caci in terapia prin arta (art terapia) nu exista "prea simplu", corect sau incorect, frumos sau urat.

In sedintele de terapie arta (art terapie) este folosita deseori pentru explorare, stimulare si placere. Diferite media artistice (materiale artistice) ofera posibilitatea de experimentare senzoriala si tactila, incurajand interactiunea, comunicarea si nu in ultimul rand sensibilizarea altora. Un exemplu relevant este folosirea terapiei prin arta (art terapiei) cu persoanele cu handicap sau cu diferite afectiuni psihiatrice. Lucrarea de arta rezultata in urma sedintelor terapeutice deseori are impact pozitiv si asupra personalului pedagogic si medical ce vine in contact cu pacientul.

In cadrul terapiei, arta poate trece dincolo de norme si tabuuri (moartea, iminenta mortii).

Arta produsa in terapie contine subintelesuri, ambiguitati si dimensiuni multiple de expresie care uneori sunt greu de exprimat verbal. Intr-o oarecare masura acestea pot fi explicate de originea si complexitatea creativitatii si de trairile artistului/clientului cand incepe sa creeze. Creativitatea este impredictibila, un haos potential, este noutate si experimentare.

"Creativitatea este abilitatea de aduce ceva nou in viata persoanei" Storr, 1972

In relatia terapeutica, artistul/clientul aduce propria semnificatie a imaginii ce va avea un impact si va rezona atat in client cat si in terapeut. Este important ca terapeutul sa ramana deschis acestor nivele de comunicare in desen, dar si constient de proprile trairi.

"Procesul creativ are ultimul cuvant si nu poate fi tradus, un desen vorbeste despre sine prin modul in care este facut, imaginea si semnificatia sunt identice." Rita Simon

Terapia prin arta, cunoscuta in Romania si ca art terapie, este o terapie emotionala in care arta ocupa locul central, este o forma de terapie expresiva ce foloseste arta (arta plastica, muzica, dans/miscare, teatru/drama) ca mod de comunicare. Ea este influentata de trei mari domenii: psihiatrie, psihologie si arta.

Terapia prin arta (art terapia) este de asemenea o forma de psihoterapie ce combina teoriile si tehnicile traditionale ale psihoterapiei cu intelegerea aspectelor psihologice ale procesului creativ. Nu este o activitate de recreere sau o lectie de arta, desi sedintele de terapie pot fi foarte placute.
In limbajul curent, termenul de terapie prin arta este folosit in genere pentru terapia prin arta plastica.

Crearea de arta, reflectarea asupra procesului si produsului permit si incurajeaza cresterea gradului de constientizare de sine si a altora, dezvoltarea personala, sporirea capacitatilor si abilitatilor cognitive, dar si "to cope (lb. eng.)" cu diferite simptome, stres sau experiente traumatice.

Terapeutii prin arta (art terapeutii) sunt profesionisti formati atat in arta cat si in psihoterapie. Au experienta clinica si cunostinte despre dezvoltarea umana, teorii psihologice, tradiții spirituale, multiculturale și artistice, precum și despre potențialul de vindecare al artei. Arta este folosita atat pentru evaluare, tratament cat si pentru cercetare.

Terapeuții prin arta (art terapeutii) lucreaza cu copii, adolescenti, adulti si varstnici, cupluri, familii, grupuri și comunități. Ei oferă servicii, în mod individual și ca parte a echipelor clinice, în institutii de sănătate mintală, institutii de reabilitare, instituții medicale sau de medicină legală (alaturi de psihiatri, psihologi, asistenti sociali, dieteticieni si altii).
De asemenea lucreaza in programe comunitare, centre de sanatate, școli, aziluri, structuri corporatiste, studiouri deschise (open studio) sau clinici independente.

In ultima perioada terapeutii prin arta(art terapeutii) isi desfasoara activitatea si in zonele marcate de razboi, de catastrofe naturale, in tabere de refugiati si altele.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii folosesc arta ca un mod de comunicare a ideilor si trairilor lor.
Cele mai vechi picturi rupestre dateaza de acum 40 000 de ani, din perioada Paleoliticului Superior. Se presupune ca apartin omului de Neanderthal si nu lui Homo sapiens. Urmele mainilor descoperite pe peretii pesterii se presupune ca aveau atat semnificatie cat si functie magica si ca sunt legate de un ritual de initiere.

Avansand in istorie, arta devine un instrument pentru exprimarea Sinelui. Merita de amintit perioada Renasterii atat de cunoscuta, perioada in care arta a atins noi nivele. Mai tarziu, in secolul XVIII, in Europa, Iluminismul promova credinta in legile naturale si in ordinea universala, precum si increderea in ratiunea fiintei umane si abilitatile ei inovatoare.

Arta inseamna creativitate, exprimarea proprie viziuni, increderea in ea.
"Creativitatea este interactiunea dintre aptitudini, proces si mediul inconjurator prin care un individ sau un grup produce un produs palpabil, nou si folositor definit in contextul social." Plucker, 2004
De asemenea, creativitatea pare sa fie o componenta foarte importanta in rezolvarea de probleme si in starea de bine emotionala si sociala.

Azilul a oferit terenul propice pentru observarea diferitelor manifestari si totodata pentru dezvoltarea psihiatriei.

Philippe Pinel a observat ca pacientii internati in azile scriu sau deseneaza. Dr. Max Simon este primul psihiatru care a studiat si analizat arta si scrisul bolnavilor psihic si a evidentiat relatia dintre stilul artistic si problemele psihiatrice.

Cesar Lombrosso a publicat in 1880 un articol in care evidentiaza cele 13 caracteristici ale bolii psihice. Tot el evidentiaza legatura dintre arta primitiva si arta bolnavilor psihic.

Ernst Kris (psihiatru si istoric de arta austriac) a studiat arta dintr-o perspectiva psihanalitica. A considerat ca in cazul afectiunilor psihiatrice, exista o relatie slabita intre Ego si realitate si producerea de arta spontana este o incercare de a contrabalansa slabirea relatiei.

Terapia prin arta ( Art Terapia) a fost folosita in primul rand in institutiile mentale si apoi in scoli - terapia prin arta in comunitatea copiilor.

Pe la mijlocul anilor '50 psihologul Margaret Naumburg (unul din pionierii terapiei prin arta/art terapiei) se referea la munca ei ca terapiei prin arta. Aceasta se baza pe ideea de a folosi arta pentru a elibera inconstientul prin incurajarea de asocieri libere. Opera de arta rezultata era considerata un discurs simbolic, iar pacientul era incurajat sa-l interpreteze si sa-l analizeze.

De la mijlocul secolului XX terapia prin arta (art terapia) a devenit o profesie, aparand independent in Europa si in tari in care se vorbea limba engleza.

In multe spitale si institutii de sanatate mentala au fost incluse programe de terapie prin arta (art terapie) cand s-a observat cum aceasta forma de terapie poate incuraja dezvoltarea emotionala si cognitiva. Aceasta disciplina continua sa se dezvolte devenind un instrument important in evaluare, comunicare si tratament.