Burnout-ul terapeutilor si terapia prin arta
Burnout-ul, sindrom al stresului cronic, este recunoscut
oficial ca fiind un fenomen ocupațional din ce în ce mai prezent în multe
profesii. Deși simptomele sale ( dificultate de concentrare, eficiență
redusă, iritabilitate, probleme de somn, epuizare totală etc.) pot afecta pe
oricine la locul de muncă, indiferent de profesie, studii recente au arătat
ca exista un risc mai mare de epuizare în profesii medicale și terapeutice,
în special în primii trei ani de practică.
Unul dintre motive
este că atât medicii cât și terapeuții împărtășesc dorința profundă de a-i
ajuta pe cei ce suferă. A empatiza cu durerea altcuiva pentru a dobândi o
înțelegere deplină a sa, fară însă a permite empatiei să se transforme în
compasiune, ne expune deseori epuizarii emoționale, fapt ce poate avea
uneori drept efect chiar traume secundare, ceea ce nu este diferit de
stresul post traumatic.
În ciuda abilităților avansate de a
diagnostica, terapeuții pot fi ultimii care-și recunosc propria epuizare.
Acest lucru nu este in totalitate o surpriză, deoarece majoritatea dintre
noi nu primesc instruire legată de recunoașterea semnelor timpurii ale
epuizării proprii sau de modul în care aceasta poate fi prevenită.
Burnout-ul terapeutului este definită ca stresul și epuizarea
mentală cauzate de incapacitatea de a face față în mod eficient cerințelor
mentale continue ale mediului de lucru, epuizare ce are de obicei trei
componente principale:
Epuizare emoțională: trăită ca o
senzație de copleșire emoțională
Diminuarea compasiunii:
răspunsurile sau reacții sunt deseori impersonale, terapeutul manifestând o
oarecare indiferență legată problemele prezentate de client
Neeficieța personală: senzația lipsei de competență în lucrul cu clienții.
Te poți gândi că te afli în situația de burnout când:
- tragi de tine pentru încă o zi de lucru
- întârzii deseori la
întâlniri
- te simți ușurat atunci când clienții anulează o întâlnire
- te surprinzi de multe ori distras în timpul sesiunii sau că nu
asculți la fel de atent ca de obicei atunci cînd clienții vorbesc
-
oferi mai degrabă sfaturi decât să pui întrebări pentru a-l ajuta pe client
să-și găsească propriile răspunsuri
- te simți mai puțin eficient, mai
puțin empatic, mai nerăbdător sau mai critic față de clienți
-
problemele lor te copleșesc și îți ocupă mintea chiar și în afara sesiunilor
de terapie.
Este de la sine înțeles că atunci când suntem în starea de burnout
munca noastră este afectată. S-ar putea să fim mai puțin atenți în
sesiune, să nu acționăm la fel de atent, lucru ce se poate reflecta și
asupra rapoartelor, evaluărilor și documentelor scrise, suntem mai puțin
atenți cu partea etică, legală etc.
Epuizarea ne poate aduce
în situația de a lua în calcul chiar și renunțarea la profesie, de a
abandona o carieră ce ne-a pasionat cândva și pentru care ne-am pregătit
ani în șir. Este important de știut, mai ales în aceste situații în care
suntem tentați să luam decizii categorice, că epuizarea (burnout) este
ceva obișnuit , mai ales în această profesie. Iar mai mult de atât, este
tratabilă.
Poate fi o provocare, mai ales din punct de vedere
financiar, să găsești timp pentru tine, pentru terapia personală, pentru
vacanțe mai dese sau să alegi să lucrezi cu un număr mai mic de clienți.
Cu toate acestea, investiția în îngrijirea de sine este esențială pentru a
menține o funcționare bună și eficientă în această profesie.
Cum arta și terapia prin artă te poate ajuta în caz de epuizare
emoțională
Deși poate fi benefic să lucrezi cu un terapeut specializat
în această formă de psihoterapie pentru a putea profita de numeroasele
beneficii ale terapiei prin artă, a face artă în intimitatea propriei case
îți poate fi de mare ajutor.
Dacă te consideri netalentat sau
fără prea multă experiență sau refuzi din start ideea de a face artă poți
începe prin explorarea diverselor medii, materiale de artă, pentru a-l
găsi pe cel mai potrivit ție (acuarelă, culori acrilice, lut, colaj etc.).
Nu contează atât de mult media de artă, calea aleasă sau dacă produsul
final respectă normele estetice, ci doar procesul creativ. Procesul și nu
produsul final este acela ce reduce nivelul hormonilor de stres diminuând
simptomele neplăcute ale epuizării.
Un studiu publicat de
către Universitatea Drexel (2016) a arătat că arta este eficientă în
reducerea hormonilor de stres, indiferent de abilitățile artistice.
Aproximativ 75% dintre participanții la studiu au manifestat o reducere a
nivelului cortizolului după doar 45 de minute de activitate artistică.
Studiul a demonstrat de asemenea ca acest lucru nu este influențat de
experiența artistică a participantului.
Cum este diferit
procesul artistic ce are loc în cadrul sesiunilor de terapie prin artă de
activitatea artistică desfășurată acasă?
ÃŽn cadrul sesiunilor
de terapie, sub îndrumarea unui terapeut prin artă specializat,
activitatea artistică, dincolo de efectul sau de relaxare, liniștire,
reducere a nivelului hormonilor de stres, este folosită și ca o modalitate
de comunicare non-verbală, o modalitate de exprimare a emoțiilor sau
experiențelor ce pot fi uneori dificil de verbalizat.
Arta
oferă mijloace de exprimare prin imagini sau metafore ce trec dincolo de
barierele limbajului verbal, iar sub îndrumarea unui terapeut aceasta
poate fi folosită pentru a genera un proces de auto-reflecție sau
autoexprimare, fapt ce determină o mai bună înțelegere a propriilor
emoții, a metodelor de coping dar și a motivelor ce stau la baza lor. Și
nu în ultimul rând, aceasta susține dezvoltarea rezilienței.
Caracterizată ca abilitatea de a rămâne pozitiv în ciuda
circumstanțelor dificile, reziliența oferă oamenilor capacitatea de a
depăși provocările și de a-și menține sau îmbunătăți sănătatea mintală.
Dezvoltarea rezilienței poate fi o strategie pentru prevenirea și tratarea
simptomelor anxietății și / sau depresie, a sindromului burnout și a
tulburării de stres post-traumatic la profesioniști. Acest proces poate
ajuta individul să înțeleagă că orice traumatism poate fi conținut, văzut
și vindecat în cadrul relației terapeutice, și poate cel mai important
lucru, reziliența poate fi învățată.
Sub îndrumare
terapeutică, materialul nevăzut, nespus, neprelucrat, exprimat prin
intermediul lucrării de artă se poate transforma în ceva palpabil,
vizibil, capată o voce putând fi auzit și transformat.
Procesul terapeutic poate determina creșterea stimei de sine,
reducerea stresului, reducerea oboselii legate de muncă, îmbunătățirea
comunicării și a relațiilor personale și profesionale și stimularează
dezvoltarea personale. De-a lungul său clienții pot dezvolta noi
perspective și abilități ce-i ajută în procesarea experienței trecute, dar
și în navigarea printre provocările viitoare ale vieții.
Efectul folosirii artei sub îndrumarea unui specialist, face
din aceasta formă de psihoterapie o modalitate foarte bună și efectivă de
intervenție și tratament în cazurile de epuizare profesională (burnout).
