Scribble-ul, tehnica in terapia prin arta
Scribble-ul a devenit insa popular pe la mijlocul anilor '20 cand in incercarea de a-l intelege si de a-l explica i s-a dat o interpretare atat grafologica cat si psihanalitica. Se considera ca scribble-ul evidentiaza aspecte grafologice datorita trasaturii sale kinestezice, fiind perceput, pe scala larga, ca o "lingua franca" inconstienta.
Vorbind de arta copiilor si in special despre etapele dezvoltarii desenului la copii, scribble-ul este o etapa de dezvoltare normala a desenului pe care fiecare copil o va experimenta. Ea coincide cu perioada tarzie a etapei senzorio-motorie a dezvoltarii cognitive, asa cum este ea descrisa de Piaget, etapa ce marcheaza totodata si inceputul perioadei gandirii preoperatorii.
In desenele copiilor scribble-ul apare spontan, in jurul varstei de 18 luni, varsta caracterizata din punct de vedere motric de un control mic al miscarii. Urma lasata de creion pe foaie il va fascina pe copil, acesta repetand actiunea. Datorita dezvoltarii motricitatii dar si a coordonarii mana - ochi, la sfarsitul acestei perioade, forma si modul de desenare a scribble-ului se va schimba. Scribbelul desenat este alcatuit preponderent din linii curbe datorita miscarii ritmice, circulare a mainii, din el luand nastere ulterior primul cerc.
In terapia prin arta (arte terapia), scribble-ul este o tehnica populara si este folosita intr-o multitudine de moduri ce raspund diferitelor scopuri. Este o tehnica potrivita atat copiilor cat si adultilor, folosita atat in terapiile individuale cat si de grup.
Tehnica scribble-lui descrisa de Florence Cane in cartea sa „ The Artist in Each of Us” (1983) si folosita de terapeutii prin arta de-a lungul timpului are ca scop reducerea inhibitiei si eliberarea spontana a imaginilor din inconstient.
Scribble-ul, ca activitate desfasurata in cadrul sesiunilor de terapie prin arta/art terapie, poate fi folosit ca o modalitate de indepartare de imaginile constiente si de accesare a imaginatiei sau a inconstientului, dar si ca tehnica pentru relaxare si linistire. Deoarece un scribble nu poate fi etichetat ca fiind bun sau rau, corect sau incorect, estetic sau inestetic si nu genereaza griji legate de rezultat, acesta poate fi folosit si ca tehnica impotriva anxietatii sau efectelor negative ale perfectionismului.
Desenarea scribble-ului si colorarea formelor rezultate este un bun exercitiu de linistire ce poate fi practicat atat la sfarsitul sesiunilor de terapie cu o puternica incarcatura emotionala cat si in confortul propriei case.
Un alt scop al folosirii scribble-ului in terapia prin arta este incercarea de accesare a simbolurilor inconstiente si evidentiarea acestora, atunci cand in multitudinea de linii ale sale este cautata forma unui obiect cunoscut.
In sesiunile de grup in cadrul terapiei prin arta/art terapiei, scribble-ul poate fi folosit intr-o multitudine de abordari diferite ce slujesc scopurilor propuse.
Cere membrilor grupului ca fiecare dintre ei sa deseneze un scribble ca apoi sa dea foaia membrului din dreapta sa. Fiecare membru va incerca sa transforme scribble-ul primit intr-un desen intuitiv prin adaugarea detaliilor si a culorilor. Aceasta tehnica permite gasirea de fiecare membru in parte a propriul raspuns legat de situatii neprevazute.
Cum e sa lucrezi cu ceva ce nu neaparat vrei, ce nu cunosti, ceva gata stabilit, la care nu neaparat te astepti?