Terminarea terapiei

01:20:00 anne varsh 0 Comments


Terminarea terapiei este probabil una dintre cele mai importante parti, fiind considerata o oportunitate de a discuta despre separare si pierdere si de a pregati copilul (clientul) pentru viitor. Freud (1937) a fost primul clinician ce a subliniat importanta deosebita a acestei faza a terapiei. A nu permite existenta ei lasa terapia incompleta.

Otto Rank (1929,1952) considera ca separarea este o problema universal prezenta determinata de experienta dureroasa a nasterii. Experienta nasterii determina pe de-o parte aparitia unei stari de "anxietate primara" oricarui nou-nascut, iar pe de alta parte genereaza dorinta de a uita aceasta durere, proces pe care Rank il numeste "regresie primara". Astfel, atunci cand copilul se desparte de o persoana apropiata lui, aceasta despartire ii va aminti de despartirea primordiala de mama.

O perioada de terminare ofera copilului oportunitatea de a se adresa, a observa si a discuta despre trairile sale legate de separare si pierdere.

Extinzand ideea lui Rank, Allen(1942) considera ca intalnirile terapeutice din perioada de terminare si stabilirea unui plan, ofera terapeutului posibilitatea de a se adresa anumitor probleme sau frici legate de separare. Allen considera ca procesul de terminare a terapiei contine un mesaj foarte puternic, iar lasarea acestui proces incomplet poate determina copilul sa adopte o solutionare defensiva.
Unii copii vor folosi aceasta perioada pentru a-si lua la revedere de la terapeut, iar altii o vor folosi pentru a protesta, a reactiona sau a evita lucrurile legate de separare. Copiii cu o istorie semnificativa a pierderii sau a separarii au nevoie sa simta ca ei hotarasc si conduc lucrurile si, mai mult decat atat, ca ei abandoneaza terapeutul (prin refuzul de a participa la intalniri) in loc de a fi abandonati.

Prin oferirea acestei perioada de incheiere, terapeutul genereaza o noua experienta legata de separare sau terminare, caracterizata prin implicare activa si nu prin pasivitate sau abandon.

In aceasta perioada, sarcina terapeutului este de a sustine Ego-ul copilului si de a-l ajuta sa se adapteze situatiei. Astfel copilul va parasi terapia cu sentimentul de forta si putere interioara, de sprijin si respect.

Clepsidra

In perioada de sfarsit in terapia copiilor mici, dar nu numai, exprimarea vizuala a trecerii timpului si numararea intalnirilor ramase sunt absolut necesare. O foarte buna modalitatea este folosirea unei clepsidre, desenata sau din sticla.
Intentia: De "a vizualiza" trecerea timpului pana la ultima intalnire si de a oferi posibilitatea discutiei despre separare, despartire si trairile ce au legatura cu aceastea.
Materiale necesare: desenul unei clepsidre sau un vas clepsidra din sticla ce poate fi deschis, carioci, culori, nisip colorat.
Descriere: Vor fi marcate si numerotate pe clepsidra un numar de zone ce corespund numarului de intalniri pana la cea finala. In fiecare intalnire se va adauga nisip sau va fi colorata zona specifica intalnirii.


Desenul palmelor

Se deseneaza conturul palmelor copilului si ale terapeutului una langa alta, putandu-se apoi colora sau desena in interiorul acestora. Pot fi folosite vopsele acrilice pentru colorarea palmelor, desenul fiind amprenta lor. Vor fi facute doua desene, unul pentru copil si unul pentru terapeut.
Intentia: Crearea unui obiect tranzitional, ce ii ofera copilului posibilitatea de a pastra "o bucata din terapeut".
Materiale: creione, carioci, vopsele acrilice
Metafore: imaginea palpabila a experientei de parteneriat, importanta copilului pentru terapeut, copilul nu va fi uitat.


0 comentarii: