Terapie prin arta

" Ne pierdem pe noi în ceea ce citim doar pentru a reveni la noi înșine, transformati și parte a unei lumi mai vaste." Judith Butler

Biblioterapia este o forma de terapie expresiva, ce presupune citirea cartilor si a textelor specifice, in scop curativ. Este o forma de psihoterapie in care materialele selectate pentru a fi citite sunt folosite sa asiste persoana in rezolvarea problemelor personale sau in alte scopuri terapeutice.

Povestirea povestilor, scrisul creativ si cititul sunt cunoscute pentru potentialul lor terapeutic din cele mai vechi timpuri. Folosirea literaturii ca metoda de vindecare dateaza din vechea Grecie, unde bibliotecile grecesti erau vazute ca locuri sacre, cu puteri curative. Se spune ca in timpul faraonului Ramses al II lea, biblioteca era numita "casa de vindecare a sufletului".

In procesul terapeutic, uneori, noi, terapeutii prin arta, folosim alaturi de arta carti, povesti sau poezii. Le folosim in deschiderea intalnirii, ca si ghid imaginar sau in partea de closing(incheiere).

Poezia urmatoare este una draga mie, pe care am auzit-o acum cativa ani, la o prelegere despre biblioterapie . Am folosit-o deseori in cadrul intalnirilor cu parintii, intalnirile de consiliere (parenting). In lucru cu adultii, poezia ca forma de terapie expresiva, poate fi folosita atat in terapia individuala cat si in cea de grup.
Nu am gasit o traducere a poeziei asa ca voi incerca sa pastrez acuratetea in traducerea mea.

Inainte cu cateva nopti

de Vered Mosenzon

Inainte cu cateva nopti

am vorbit cu un om

care era foarte destept.

Am vorbit mult

despre iubiri

si dezamagiri

si pisici.

I-am spus

ca lucrul care imi place cel mai mult

si il admir

la pisici

si de asemenea la mine

putin

e ca nu conteaza de la ce inaltime vor cadea

sau de la ce inaltime vor fi aruncate

intotdeauna vor cadea in picioare

Vor afisa un zambet pisicesc

indiferent si superior

si vor continua sa mearga

ca si cum nimic nu s-a intamplat

si nimeni nu a cazut

sigur nu ele.

Cand i-am spus asta omului

care-mi parea foarte destept

a tacut o clipa

si dupa aceea, a raspuns

ca nu e deloc asa

ci complet diferit,

ca de fapt, pisicile doar se prefac

ca nu le doare nimic

si ca au cazut in picioare.

De fapt ele cad pe spate

si se sparg de fiecare data

in cioburi

dar ele sunt pisici

si stiu

ca e parte din imaginea lor,

si ca toti se asteapta

ca ele sa cada intotdeauna in picioare

asa ca nu arata nimanui

ca de fapt nu e asa.

***

Omul acela nu a vazut fata mea

in aceea noapte, cand a spus acele cuvinte

si bine ca nu a vazut.

Caci daca mi-ar fi vazut fata, sigur,

si-ar fi plecat privirea

si ar fi vazut cioburile mele pe podea.

Un film extraordinar, parte dintr-un interviu desfasurat de-a lungul a 4 zile, interviu in care Carl Jung vorbeste despre contributia sa cheie in psihologie.

Zurich, Elvetia, august 1957, Carl Jung in varsta de 82 de de ani la aceea vreme, accepta cererea psiholologului american Richard Evans, profesor la Universitatea din Houston, de a acorda un interviu.

In articolul " Sitting across from Carl Jung ", Evans explica cum a aparut ideea acestui interviu, dintr-un joc de roluri. In cadrul seminarului "Abordari ale personalitatii" pe care Evans il preda, studentii pretindeau ca iau interviu diferitelor personalitati, Jung fiind unul dintre ele.

Desi niciodata Jung nu a fost de acord cu interviuri lungi, a raspuns afirmativ scrisorii lui Evans in care-i evidentia importanta unui asfel de interviu, un interviu filmat cu psihologi eminenti ii va incuraja pe studenti sa le citeasca si studieze munca.

In fragmentul de mai sus, Jung vorbeste despre colaborarea lui cu Sigmund Freud si cum a ajuns sa nu fie de acord cu ideea acestuia despre impulsul sexual, vorbeste despre teoria sa despre tipurile de personalitate si despre arhetipurile universale, despre anima si animus, despre interactiunea dintre instinct si mediu, precum si despre vise si manifestarile inconstientului.

Jung subliniază urgența înțelegerii psihologiei într-o lume în care amenințările provocate de om, cum ar fi amenințarea bombei cu hidrogen, sunt mai mari decât cele generate de catastrofe naturale.
"Lumea atarna de un fir subtire si acesta este psihicul uman " Carl Jung

"Arta singura stie cum sa transforme gandurile dezgustatoare despre oroarea si absurditatea existentei, in notiuni ce pot fi acceptate mai usor." Friedrich Nietzsche

Folosirea artei pentru vindecare este una dintre cele mai vechi practici cultural recunoscuta in majoritatea regiunilor lumii. Arta se adapteaza oricarei probleme si imprumuta puterile sale transformatoare, eficiente, oricarei persoane ce are nevoie de ele.

Medicamentul arta va avea efect asupra oricarei situatii de viata. Conditia de tratament si vindecare difera in functie de mediu si cerintele persoanelor implicate. Medicamentul arta nu este limitat de granite fixe, acolo unde sufletul are nevoie, arta se prezinta pe sine ca un vindecator cu mari resurse.

Esenta procesului de vindecare prin arta implica cultivarea si eliberarea spiritului creativ.
Provocarea consta, in primul rand, in eliberarea creativitatii si apoi sustinerea ei printr-o practica constanta. Puterea vindecatoare a artei este mai mult decat terapie prin arta (art terapie).

Terapia prin arta (art terapia) poate fi privita ca un lider in cultivarea, intelegerea si grija pentru fenomenul arta si cel de vindecare. Arta in sine vindeca.

O mare parte din cei ce vin in contact cu arta experimenteaza singuri puterea vindecatoare a ei, altii prefera sa o faca cu ghid, intr-o relatie sigura sau in terapie.

Terapia prin arta (art terapia) adauga rolului vindecator al artei cunostintele despre dezvoltarea umana, tradiții spirituale, multiculturale și artistice, teoriile psihoterapiei si teorii psihologice.

Atunci cand vorbim de teoriile psihologice din cadrul terapiei prin arta, ne referim in mod special la ideile si teoriile lui Carl Jung.

Jung considera ca modul in care simbolurile isi manifesta semnificatia este prin desene, din inconstient. Cu ajutorul acestor desene venim mai aproape de folosirea simbolurilor ca agent de vindecare, agent ce este implicat atat psihologic cat si somatic in dezvoltarea a ceea ce Jung numea "proces individual".

In conceptia lui Jung taramul inconstientului colectiv sau personal, poate fi reprezentat in arta prin imagini si simboluri. Aceste imagini si simboluri sunt afisate in desene, sculpturi, poezie, dans, muzica, literatura si sunt expresii ce vin din partea creativa a fiintei umane. Acest continut isi are originea in inconstient, sursa creativitatii.
Imaginile ce vin din inconstientul colectiv sunt arhetipuri si le intalnim in general in vise, fantezii, mituri si religii.
Materialele de natura inconstienta tind sa ramana acolo in timp ce se manifesta ca dificultati in lumea externa. Aceste dificultati si adaptari apar simbolic in desene sau in vise. Urmarind simbolurile noi, abordam complexul in care problema este contopita, permitand energiei conectata complexului sa curga(to flow) si astfel putand fi atunci adusa in constient.

Jung considera ca "psihicul este un sistem autoreglator" si de asemenea ca nu exista "echilibru si nici un sistem autoreglator in care nu exista opozitie."

Opozitia permite echilibru si totodata creaza tensiune. Din tensiunea creata apare energie. Cu cat opozitia este mai mare, cu atat tensiunea creata este mai mare, lucru ce va determina o energie mai mare. Forta de a trai vine din opozitie.

Teoria compensatiei lui Jung este bazata pe cea a opozitiei si sugereaza ca inconstientul fie compenseaza, fie completeaza constientul, prin urmare se lupta pentru echilibru. Prin compensatie, inconstientul poate releva lucruri importante pentru individ ce ar trebui luate in considerare si incorporate in viata lui.

Un simbol din inconstient se afla mereu intr-o relatie compensatoare sau complementara cu status-ul constient al psihicului.
In exprimarea prin arta este important de stiut daca desenul compenseaza sau completeaza psihicul.

Un simbol compensatoriu desemneaza o zona neglijata in incercarea de a o aduce in atentia constientului si de a promova o schimbare in atitudinea constienta. Zona neglijata cere mereu atentie intr-un fel sau altul.
Prin urmare, simbolul are o influenta de vindecare luptand pentru echilibru si integritate.

Din aceasta tensiune intre cunoscut si necunoscut, intre constient si inconstient, ia nastere o mare parte din energia psihicului.

TURBULÉNȚĂ, turbulențe, s. f. 1. Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.(DEX)

În mecanica fluidelor , turbulența, respectiv curgerea turbulentă este un regim de curgere caracterizat de fluctuații stocastice ale proprietăților. Acestea se referă la difuzia și transportul (convecția) momentului, variațiile rapide de presiune și viteză în spațiu și timp.(wikipedia)

Comportamentul fluidelor turbulente poate fi caracterizată prin viteza diferita în puncte diferite ale lichidului în mișcare, viteza va fi mai mare mai spre centru.

Laureatul premiului Nobel Richard Feynman afirmă despre turbulență că ar fi „cea mai importantă problemă nerezolvată a fizicii clasice”.

In 1889, inspirat de un faimos desen astronomic,Vincent van Gogh picteaza "The Starry Night" , capodopera de referinta, una dintre cele mai recunoscute si reproduse imagini din istoria artei.

Nu a fost prima data cand matematica a fost folosita pentru a analiza arta. Unii cercetatori considera ca acest gen de analiza poate oferi perspective profunde a faptului cum matematica ghideaza perceptia noastra vizuala si ne modica aprecierea artei, dar și despre capacitatea instinctiva a artiștilor de a alege și de a reproduce aceste structuri.

Intr-o perioada de suferinta intensa, Vincent van Gogh a fost cumva capabil să perceapă și să reprezinte unul dintre cele mai complexe si dificile concepte din natura.

La apogeul luptei sale de-o viata cu boala psihica, el a creat legendara pictura. Vincent van Gogh se aflata in azilul Saint-Paul de Mausole, in care singur s-a internat.

S-a descoperit că arta lui van Gogh, în special în picturile din perioadele de apogeu ale bolii lui psihice, reflecta turbulența naturala cu o precizie matematică.

“Toti copiii sunt artisti. Problema este cum sa continue sa fie artisti atunci cand cresc". - Pablo Picasso

Desenele copiilor sunt deseori fermecatoare, iar producerea lor este o placere pentru micii artisti. Interpretarea lor a fost deseori un motiv de ingrijorare pentru adultul-parinte influentat de articolele de pe net sau de discutiile de pe forumuri . Pentru psihologi, interpretarea lor este un mod de evaluare, analiza si uneori diagnostic.
Unele desene, caci nu orice desen este o imagine a lumii interne, ofera informatii despre trairile interne si starea emotionala, despre felului in care copilul percepe lumea sau despre modul in care combina lucrurile percepute pentru a crea un desen. Independent de vointa celor mari, copiii se joaca si deseneaza. Acesta este modul lor de a reprezenta lumea, de a si-o explica si de a o intelege. Daca jocul incepe in jurul varstei de 8 luni, desenul apare in jurul varstei de 1 an, difera insa de la un copil la altul.

Momentul de inceput- 2 ani

Primele desene ale copiilor iau nastere din explorarea vizual-motorica a spatiului in care traiesc. Un factor decisiv in aparitia primelor desene il reprezinta decizia parintelui de a-i da copilului creioane. Din momentul in care copilul merge singur, poate si desena. Astfel, primele desene pot aparea in jurul varstei de un an.
Orice creion sau pensula tinuta in mana va lasa pe foaie o urma, lucru ce va trezi interesul copilului. Miscarile sunt foarte largi, din umar, prin miscarea in intregime a bratului. Urmele lasate pe foaia vor fi ori dungi orizontale datorita miscarii in plan orizontal a bratului sau puncte datorita miscarii in plan vertical a bratului.
In aceasta prima perioada sunt recomandate instrumenete de desen groase, rezistente la lovituri - pensule groase, culori cerate, creta, in general instrumente care au doar mina ce lasa urme indiferent de pozitia mainii . Copilul tine creionul cu toata mana iar creioanele mai groase pot fi tinute mai bine. Dungile lungi ce depasesc deseori marginea foii si punctele sunt primele desene ale copiilor.

Acestea vor fi urmate in scurt timp de o intortochere de linii suprapuse, caci liniile drepte devin curbate si depasesc mai putin marginile foii. Acesta forma de desen poarta numele de scribble sau doodles.

Daca primele linii erau doar o explorare a mediului, scribble-ul evidentiaza constientizarea unui patern(model) dar si o coordonare mana-ochi mai buna.

Copiii par sa gaseasca producerea de scribble foarte antrenanta . Cu toate astea o mare parte dintre scribble-urile initiale nu par sa fie o reprezentare a ceva din lumea interna sau externa a copilului.
Copilul misca mana intr-o miscare ritmica, regulata, dar in acelasi timp este interesat de semnele lasate pe foaie. Exista un moment in care copilul va interpreta aceste scribble-uri ca un desen.
In aceasta perioada a dezvoltarii desenului, copiii nu anunta intentia de a desena ceva anume inainte de inceperea desenului, deseori isi interpreteaza desenul dupa ce este complet.

O data cu dezvoltarea fizica, neurologica, emotionala, copilul va trece de la scribble la desenarea de cercuri. Desi simplu pentru adulti , desenul unui cerc, a termina cercul in punctul in care a inceput, necesita o buna coordonare ochi-mana. Desenarea unui cerc este un punct de cotitura, foarte important atat in desen cat si in dezvoltarea motricitatii.

Cercul este cel mai simplu patern vizual pentru copiii tineri , un patern pentru care copiii au o preferinta perceptuala si care le permite o experimentare fara sfarsit.

2 1/2 - 5 ani

Copii incep sa-si perceapa desenele ca reprezentare a lumii interne sau externe. Intentiile sunt declarate deseori inainte si semnificatia desenului nu mai este dezvaluita doar dupa terminarea lui.

Exista insa un element de oportunism in interpretarea propriilor desene de catre copii . Deseori copii renunta la declaratia de intentie initiala, daca desenul seamana cu altceva. Interpretarea pe care ei o dau desenului se poate schimba chiar si in timpul procesului.
Cercul continua sa fie o forma importanta in desenele copiilor caci va permite desenul primei figuri umane.

Incepand de la varsta de 3 ani jumatate, copiii incep sa adauge desenului detalii ce sunt in relatie unul cu celalalt. Corpul uman va fi reprezentat printr-un cerc pentru cap si linii pentru membre. Aceeasi schema va fi folosita si pentru reprezentarea unui animal. Aceste desene ar trebui privite mai mult ca simboluri si nu ca o reprezentare cu acuratete a realitatii.

Copiii de 3-4 ani care au inceput sa faca desene reprezentative, uneori vor combina gresit partile desenului, ochii putand fi desenati si in afara cercului-cap.

5-8 ani- realismul simbolic

Cu cat copii sunt mai mari, cu atat desenele lor vor deveni mai realiste. Desenul unui copil de 5 ani uneori poate contine elemente despre care copilul stie ca exista desi in mod normal nu pot fi vazute ( desenul din profil al fetei va contine gura intreaga si amandoi ochii sau desenul corpului uman va reda si continutul stomacului). Acest ultim mod de desen se numeste "transparent sau raze x" si este ceva normal in aceasta etapa.

In acest stadiu de dezvoltare al desenului, desenele copiilor contin tot mai multe trasaturi vizuale, realiste, in ceea ce priveste scala sau detaliile.
In ultima perioada a acestui stadiu schema corpului uman va contine cap, trunchi si membre. Initial capul si trunchiul vor fi unite, iar mai aproape de varsta de 8 ani vor fi separate de gat. De asemenea vor fi adaugate o multime de detalii ca maini, degete, haine.

8- adolescenta - realismul vizual

Copiii peste 8 ani deseori incearca sa redea adancimea in desenele lor, nu doar pentru obiecte individuale dar si pentru a reda relatia dintre obiecte. Copiii incep sa deseneze dintr-un punct de vedere personal. Astfel proportiile si raportul dintre lucruri sunt redate intr-un mod personal.
Cu cat copilul este mai mare, desenul este mai realist.

Desenele copiilor de 9-10 ani devin mai conventionale, asemanatoare figurilor de Cartoon. In acest stadiu, copiii par sa fie nemultuminti de desenele lor datorita imposibilitatii de a atinge efectele pe care le doresc prin desen(imaginea de pe foaie nu corespunde imaginii din minte) si deseori renunta sa mai deseneze.

Este de asemenea perioada in care sunt la scoala , iar desenul nu este o parte centrala a activitatii scolare. Pe de alta parte, limbajul si vocabularul copiilor s-au dezvoltat destul de mult. Acestea fiind date, desenul va fi neglijat de majoritatea copiilor si va fi inlocuit de limbaj pentru exprimarea de sine.

Delimitarea si nivelele de dezvoltarea ale desenului prezentate sunt schitate in linii mari. Etapele difera de la o cultura la alta, de la o societatea la alta, de la un copil la altul, fiecare copil dezvoltandu-se in ritm propriu. Copiii din diferite culturi evidentiaza diferente nu doar in ceea ce priveste stilului de desen, detalii, dar si in modul in care construiesc desenul.