Tehnici prin arta sau joc la indemana parintilor


Anxietatea creează deseori probleme copiilor, atât în situații normale, dar mai ales în cele de stres puternic, când sentimentul de siguranță sau starea de bine sunt amenințate. Această amenințare simțită de copii deseori este determinată, de obicei, de percepția greșită a lucrurilor și/ sau a semnificației acestora. De aceea, pentru a micșora efectul ei sau chiar a o elimina este foarte important să încurajăm discuțiile cu copiii, să le permitem să pună întrebări, să le răspundem, să explicăm și să clarificăm neînțelegerile și nu în ultimul rând, să oferim scenarii pozitive situațiilor exprimate de ei deseori prin întrebări de genul  “ Ce se întâmplă dacă?”

Chiar și atunci când vorbim de situațiile de criză, când frica puternică sau poate anxietatea deja și-au făcut simțită prezența, ne putem ajuta copiii să facă față mai ușor situației. Despre felul în care noi, părinții, îi putem ajuta aș vrea să vă vorbesc în acest articol, dar și despre tehnici folosite deseori în terapie pe care le puteți încerca și voi acasă, în lipsa unui terapeut.

În situații de stres puternic răspunsul organismului de „luptă sau fugi” apare negreșit. Este un răspuns înnăscut al sistemului nervos ce ne ajută de atâtea mii de ani să supraviețuim pericolelor. Din păcate, când acest răspuns e mai mereu prezent, când dintr-un motiv sau altul trăim într-o stare de tensiune continuă, unul dintre efectele sale secundare este creșterea exagerată a vigilenței. Când copilul este într-o continuă stare de vigilență, lucrurile pot escalada foarte ușor ajungându-se la o stare de supervigilență, o stare cu un consum foarte mare de energie.
Supervigilența este un simptom cheie în cazul copiilor ce manifestă anxietate, aceștia ajungând uneori să caute motive din cauza cărora să-și facă griji. De aceea și nu numai, este foarte important să vorbim cu ei, să îi ascultăm, să le cunoaștem părerile, modul în care își explică situația, să corectăm cu mult tact și empatie ideile greșite, nereale, încercând să le oferim scenarii reale pozitive.

Când stările de extremă vigilență, de teamă, frică, anxietate apar, primul lucru pe care trebuie să îl avem în minte când este vorba de copiii noștrii, este liniștirea, calmarea sistemului nervos.  Nu uitați însă că acest lucru este posibil doar dacă noi suntem liniștiți, altfel nu facem decât să transmitem neliniștea noastră mărind-o pe a lor.

Așa că înainte de orice, luați o mică pauză, respirați adânc și încercați să vă goliți mintea și sufletul de teamă.

Calmarea sistemului nervos poate fi realizată prin trei modalități, folosind metode fizice, mentale sau metode ce le combină pe cele două.

Mai jos am să vă dau exemple de tehnici pe care le puteți practica acasă, dar nu vă limitați la ele și nu le aplicați mot-a-mot, le puteți schimba, adapta, puteți încerca să găsiți propriile modalități potrivite vouă și copiilor voștri.

Unul dintre motivele ce îi face deseori, atât pe copii cât și pe adulti, să trăiască o stare de intensă anxietate este hiperventilația, ea la rândul ei fiind un răspuns al organismului la frică, stres, fobie sau anxietate.
Se manifestă fizic ca respirație scurtă și rapidă, sporire a expirației în detrimentul inspirației, presupunând o cantitate mică de dioxid de carbon în organism, sub nivelul normal, ceea ce determină o paletă largă de simptome ( amețeală, puls rapid, tensiune sau durere în piept, furnicături la nivelul degetelor, pierderea coordonării mână-picior etc). Hiperventilația, prin simptomele ei, sperie foarte mult, accentuând și mai mult starea de anxietate.

În caz de hiperventilație, înainte de exersarea unei respirației profunde, de multe ori respirația trebuie echilibrată. Echilibrarea respirației presupune alternarea inspirație-expirație, ajungând la o respirație continuă, nu sacadată și întreruptă. Ținerea respirației pentru câteva momente sau respiratul într-o pungă de hârtie poate echilibra respirația.

Metodele fizice

De aceea, poate prima metodă fizică de calmare a sistemului nervos și de diminuare a anxietății este chiar  exersarea respirației profunde: inspirație - ținerea respirației - expirație.

Încercați să faceți asta numărând până la 6:  6 secunde pentru a inspira - 6 pentru a ține aerul – 6 pentru a expira.  Datorită acestui exercițiu simplu, nervii aflați la nivelul diafragmei vor transmite către creier mesajul că pericolul a trecut, determinând din partea lui un răspuns de liniștire și relaxare.

Deși simplu, copiilor le va lua un timp să poată practica o respirație profundă fiind necesară repetarea frecventă în momentele de liniște, nu de tensiune.

Înainte de a începe exersarea respirației trebuie să țineți cont de faptul că va fi mai ușor de învățat și exersat dacă spatele este drept, iar umerii în jos. De aceea, pentru început, exersați respirația profundă stând pe un scaun cu spătar, cu spatele sprijinit și susținut de acesta. Pentru a menține umerii în jos îi poți cere copilului să își pună palmele pe picioare. Toată talpa piciorului este pe sol, nu pe vârfuri sau în altă poziție.
Respirația poate fi exersată  și stând întins pe jos, dacă a sta întins pe spate i se potrivește mai mult copilului.  Ajută-l să înțeleagă mai bine ce trebuie să facă cerându-i să își pună mâna pe burtică, să simtă cum aceasta se umflă când inspiră și cum se dezumflă când expiră.

Pentru o și mai bună vizualizare a procesului îi puteți pune pe burtică  un balon spunându-i  să inspire atât de mult încât acesta să se ridice sau să expire atât de puternic încât acesta să coboare.

Pentru copii mici a ajunge la un ritm de 4 secunde de inspirat- 4 de expirat, este un lucru foarte bun. Atât inspirația cât și expirația trebuie să fie lente, uniforme și de cât mai lungă durată.
Nu vă descurajați, de obicei copiilor, în special celor mici, le va lua timp să stăpânească bine tehnica respirației profunde.

Există și alte activități pe care le puteți desfășura cu ei, ce treptat îi vor ajuta să poate inspira sau expira mai adânc, mai puternic , de-a lungul mai multor secunde.
Vă împărtășesc mai jos unele dintre aceste modalități, tehnici prin joc și artă.

Petrecerea de la etaj

Dacă jocul cu balonul ce urcă sau coboară  este primit cu plăcere de copil, puteți continua cu ceva asemănător.

Copilul va sta întins pe spate, pe sol. Pune-ți lângă el mai multe animale de pluș și un scaun, preferabil mai scund, sau o cutie.
La etaj (pe scăunel sau pe cutie) are loc o petrecere unde sunt invitate toate jucăriile, doar că până acolo se poate urca doar cu liftul.  Pe rând, fiecare jucărie este așezată pe burtica copilului, acesta trebuind să inspire adânc pentru a face jucăria să urce la etaj, iar apoi să expire prelung pentru a coborî căci altă jucărie a chemat liftul. Pentru a sparge oarecum monotonia jocului puteți inventa tot felul de motive pentru care o jucărie trebuie să urce și să coboare de câteva ori ( a uitat cheile în mașină jos, merge să aducă tortul și apoi coboară să ia și sucurile, coboară să ajute altă jucărie să găsească locul, că s-a rătăcit etc.).
Creați-vă propria poveste cu animale și jucați-o cât mai des.

Elefănțelul face duș

Elefănțelul năzdrăvan a fost afară la joacă, unde împreună cu prietenii au sărit în toate bălțile și s-au jucat cu noroi, iar acum întors acasă, trebuie să facă duș. Învățați copilul cum face duș elefantul, mâinile copilului ridicate fiind trompa. Elefănțelul ia apă cu trompa (copilul inspiră puternic pe nas), ridică trompa (copilul își ține respirația în timp ce ridică mâinile). Cu trompa ridicată, elefănțelul se stropește cu apă (copilul expiră pe gură). Și așa repetă până elefănțelul este curat.

Șerpișorul nervos

Șerpișorul (îi puteți da nume, îi puteți adăuga o scurtă descriere) stă la soare și se bucură că nu-l deranjează nimeni. Dar de nicăieri apare un mic animal ( puteți adăuga orice animal și o mică descriere a lui). Se așează pe piatra de lângă el, dornic de conversație. Dar șerpișorul nu are chef de vorbă și se enervează că este deranjat ( îi puteți arăta copilului cum face acesta când se enervează- inspiră prelung pe nas), își ridică capul și nervos îl ceartă (copilul expiră pe gură, sâsâind ca un șarpe). Dar animalul de pe piatră nu pleacă și continuă să vorbească cu el, așa că șerpișorul iar se enervează (inspiră puternic pe nas) și iar îl sâsâie (expiră puternic pe gură). Continuați jocul pentru a permite copilului să exerseze cât mai mult respirația profundă.

Prin artă

Un ajutor de nădejde în exersarea respirației, când e vorba de artă, sunt paiele pentru băuturi, iar ca media artistică materialele lichide sau cele ce pot fi transformate în lichid (acuarelă, guașă, culori acrilice).

Un alt material lichid ce poate fi folosit cu succes în acest scop este soluția pentru baloane de săpun. Poate fi folosită pentru a face baloane de săpun – un foarte bun exercițiu de exersarea a respirației dar și pentru a desena în același timp.

Desen folosind baloanele de săpun

Putem adăuga în sticluțele cu soluția pentru baloane culori acrilice sau guașă. Se adaugă o cantitate mică, doar cât să dea culoare accentuată lichidului. Vom aveam nevoie de o coală de hârtie mare (hârtie de ambalat cadouri sau sulurile de hârtie ca cele de la Ikea din care putem tăia cât dorim sau mai multe foi A4 prinse una de alta) pentru a avea cât mai mult spațiu pentru baloane. Se vor face baloane de săpun folosind o singură culoare sau mai multe, deasupra foii, exersând respirația profundă. Când baloanele căzute pe foaie se sparg vor lăsa urme. Desenul folosind baloanele de săpun îl pot antrena pe copil în activitate, dându-i astfel posibilitatea de a exersa cât  mai mult respirația.

Folosind paiele pentru suc - Desen ca un fagure colorat

Pentru copiii mai mici, un exercițiu foarte bun de exersare sau învățare a respirației profunde este de a sufla aer printr-un pai într-un vas cu lichid (inspiră trăgând aer pe nas și expiră suflând prin pai). Acest lucru se poate transforma ușor într-o lucrare de artă, dacă soluția lichidă în care copilul suflă cu paiul este obținută din amestecarea de culori acrilice sau guașă cu apă, iar bulele de aer ce se formează sunt mutate pe o foaie de hârtie. Cu cât sunt mai multe culori, bulele  colorate vor da naștere unei texturi deosebite asemănătoare unui fagure.  În încercarea de a face un fagure cât mai colorat, deseori copilul este prins în activitate exersând respirația profundă.

 Desenarea unui portret inedit

Un alt mod în care eu folosesc în lucrul cu copiii culorile diluate cu apa și paiele, este pentru realizarea unui portret foarte colorat.

Le schițez pe foaie celor mici, cei mai mari o pot face singuri, o față umană - conturul feței împreună cu desenul ochilor, gurii, nasului și uneori al urechilor. În cutiuțe diferite amestec culorile guașă cu apa. Cu ajutorul unei pensule sau a unei pipete, copiii picură lichidul colorat  în partea de sus a conturului feței (acolo unde ar trebui să fie părul). Inspirând adânc și expirând aerul prin pai în direcția picăturilor de culoare acestea se întind, se ramifică, se întretaie, se combină etc.  formând o podoabă capilară inedită.

Despre metodele mentale și cele combinate de calmare a sistemului nervos vă voi povesti în articolul viitor.


Later edit: articolul despre metodele mentale si combinate a fost publicat.

  Picture by Daniel Cheung

Terapia prin arta si bullying-ul in scoli


Bullying-ul este un tip particular de conflict interpersonal caracterizat in primul rand de disproportia dintre forte. Este o situatie conflictuala unde intimidarea si agresiunea sunt prezente, fiind deseori dincolo de puterea copilului - victima de a le face fata.
In scoala, bullying-ul apare deseori in zonele ce au mai putina legatura cu procesul de invatare, in locul de joaca, in curte, pe coridoare. In general bullying-ul este strans legat de sistemul de valori al agresorului si deseori determinat de nevoia acestuia de putere si control, reflectand, de cele mai multe ori, intr-un sens mai larg, valorile generale ale populatiei.

Problemele sociale prezente in societate (rasism, excludere, agresiune excesiva etc.) intr-o forma mai larga se regasesc si se afla in stransa legatura cu fenomenul de bullying. A da nume sau a pune porecle are deseori au substrat rasist.

De asemenea, exista tipuri diferite de bullying determinate de diferentele de gen (in cazul fetelor - excluderea, in cazul baietilor - agresiune excesiva), dar si reactii diferite in fata bullying-ului (fetele - neajutorate si slabe, baietii - umiliti). Acestea reflecta intr-o mare masura problemele prezente in societate cat si valorile si normele acesteia.

Deseori copiii victime ale bullying-ului sunt prinsi intr-o spirala negativa, intr-o situatie repetitiva pe care nu stiut cum sa o opreasca. Sentimentul lipsei de putere simtit de copii si in mod special de copilul-victima, le afecteaza de cele mai multe ori activitatea scolara. Bullying-ul are un impact puternic asupra increderii in sine a copilului si in special asupra increderii in asumarea de riscuri atat de necesara in procesul de invatare.

Deseori impactul fenomenului de bullying este unul extins, el nu afecteaza doar copiii implicati direct. Observarea, constientizarea ca exista bullying si copii victime ale bullying, teama ca vor fi urmatoarea victima, afecteaza intr-o masura reprezentativa o mare parte din copiii dintr-o clasa sau scoala.

Bullying-ul isi lasa puternic amprenta asupra victimei, determinand deseori reactii de stres posttraumatic. La nivelul creierului, aceste reactii se traduc prin probleme ce apar in zona  responsabila cu limbajul, verbalizarea. Nu putine sunt cazurile in care aceasta este inchisa datorita traumei puternice.

Demonstrat din plin in ultimii zeci de ani, terapia prin arta/art terapia este o modalitatea de sustinere si terapie deosebit de importanta atunci cand vorbim de traumele copiilor, adolescentilor sau tinerilor expusi direct sau indirect bullying-ului.
 
Astfel arta ce intervine prin expresia si jocul sau terapeutic, incurajeaza si perminte comunicarea, exteriorizarea amintirilor traumatice, medierea si nu in ultimul rand tratarea experientelor traumatice. Folosind aspectele senzoriale al artei, amintirile traumatice pot fi comunicate ocolind impactul reactiilor postraumatice asupra zonei din creier responsabila cu limbajul.

Atunci cand copiii victime ale bullying-ului se angajează în procesul de arta, acesta are impact asupra sistemul parasimpatic din creierul lor (Lane, 2005). În termeni simpli, in timpul activitatii de arta copii sunt total implicati, activi atat mental cat si fizic, fapt ce determina incetinirea respiratiei dar si scaderea tensiunii arteriale, lucru ce are ca efect relaxarea. Terapia prin arta accelerează procesul de vindecare la copii.

Unul dintre efectele negative experimentate de copiii victime ale bullying-ului este anxietatea, de aceea deseori primul obiectiv este calmarea Sistemului Nervos pentru ca acesta sa nu fie intr-o continua stare de alerta, in starea de lupta.

Safe Place - Locul sigur

Construirea, crearea, desenarea unui loc sigur (safe place) este una din activitatile terapiei prin arta ce poate avea ca efect calmarea, relaxarea. Este  o activitate potrivita diferitelor grupuri de varsta, dar in special copiilor mici sau adolescentilor, ce au in general putin  control asupra mediului in care traiesc. 
Intentii: Aceasta activitate le ofera copiilor posibilitatea de a reflecta si a gasi un loc sigur, dar mai ales le da posibilitatea de a simti ca detin un oarecare control asupra mediului lor extern.
Discutie: Va fi concentrata pe descrierea locului sigur si pe sublinierea calitatilor si importantei acestuia.

terapia prin arta, ajutor impotriva bullying-ului


Etica in Social Media


Etica profesionala este coloana vertebrala a oricarei profesii, un domeniu intr-o continua transformare datorita schimbarilor permanente din viata cotidiana. 
Etica in Social Media este un domeniu relativ nou, ce-si datoreaza aparitia dezvoltarii rapide a spatiului online, acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu exista foarte multe indicatii si recomamdari legate de modul etic in care ar trebui manipulate informatiile de pe internet sau modul in care un terapeut prin arta ar trebui sa se comporte in Social Media.

Social Media a fost identificata de terapeutii prin arta (art terapeuti) ca fiind o zona cheie ce necesita o atentie sporita, fiind necesar uneori depunerea unui efort marit pentru ca normele etice sa poata fi respectate in spatiul online. Actiunile noastre online pot avea o influenta profunda asupra impresiilor, opiniilor sau credintelor publicului larg legate de terapia prin arta, reflectandu-se asupra perceptiei acestuia asupra profesiei ca intreg (Miller 2018).

Ca art terapeuti si nu doar, ar trebuie sa fim constienti de efectul puternic pe care il are Social Media asupra personalitatii, parerilor personale sau asupra punctului nostru de vedere. Social Media poate determina dificultati in mentinerea limitelor profesionale clar delimitate (Belkofer and McNutt 2011).

Este deosebit de important ca terapeutii prin arta (art terapeutii) sa inteleaga multiplele roluri pe care aceasta cultura online, internetul si Social Media, le joaca atat in viata lor cat si in viata clientilor sau a studentilor lor.  De aceea este deosebit de important ca terapeutul prin arta sa delimiteze roluri clare pentru conturile sale din Social Media, caci acestia, asemenea celorlati psihoterapeuti, sunt responsabili în orice moment pentru comportamentul manifestat. Folosirea de catre terapeut in scop personal a platformelor de Social Media, permite deseori accesul clientilor la toate informatiile publicate de acesta, caci nimic nu dispare de pe internet.

Terapeutii prin arta (art terapeutii) ar trebuie să fie conștienți de faptul că toate acțiunile și comportamentele lor trebuie sa reflecte integritatea profesională. Atunci când aceastea sunt necorespunzătoare pot deteriora încrederea publicului larg in aceasta profesie sau domeniu. Terapeuții prin arta ar trebui sa evite comportamentele ce încalcă în mod clar standardele morale și legale acceptate.

In plus, terapia prin arta (art terapia) se confrunta de multe ori cu dileme unice de etica determinate de natura complexa a utilizarii imaginilor sau materialelor in activitatea clinica ( Green 2012, Hin 2011, Moon 2006). Continutul lucrarii de arta este privit deseori ca un limbaj simbolic necesitand protectie si neexpunere, la fel ca si limbajul verbal prezent in formele de psihoterapie verbala (Hammond and Gant 1998). In plus, producerea de arta in cadrul sedintelor de terapie poate determina probleme de care trebuie sa tinem cont  atunci cand este vorba de Social Media. Nu rare sunt cazurile cand in lucrarile de arta se regasesc teme provocatoare (agresivitate, sexualitate, spiritualitate) ce isi fac pe nesimtite loc, teme de care uneori clientul nu este constient, iar expunerea publica a lor desi poate fara voie, incalca dreptul la confidentialitate si intimitate, expunand clientul.

In Social Media, datorita accesibilitatii si expunerii ridicate, confidentialitatea clientului poate fi usor si neintentionat compromisa o data ce terapeutul captureaza si transmite lucrarea de arta intr-un format digital (Orr 2012). De aceea, terapeutii prin arta ar trebui sa foloseasca cu precautie platformele de Social Media. Acestia sunt obligati sa anunte clientii despre posibile limitari si riscuri privind respectarea confidentialitatii in Social Media. Este dificil sa pastrezi confidentialitatea in comunicarea online si sa stergi informatii sau imagini ce au fost postate daca consimtamantul clientului este revocat ulterior.

Desi standardele privind comportamentul profesionistilor in Social Media sunt putine, pot fi totusi punctate unele norme etice.

* Terapeutul prin arta/ art terapeutul "nu poate arunca" nici macar o privire pe profilul sau pagina de Facebook, Linkedin, Twiter sau alte pagini sociale ale clientilor

* A raspunde postarilor clientilor din Social Media este considerata incalcarea confidentialitatii.

* Terapeutii prin arta/art terapeutii sunt responsabili sa se asigure ca serviciile electronice oferite corespund legilor si regulilor etice. 

* Pentru postarea oricarui detaliu ce are legatura cu terapia (desen, imagine, film etc.) este absolut necesar consimtamantul clientului in scris. Pentru clientii - copii este necesar consimtamantul parintilor.

* Terapeutul prin arta prezent pe platformele Social Media trebuie sa faca o distinctie clara intre profilul personal si cel profesional, iar informatii specifice vor fi oferite tinand cont de cei ce le folosesc. De asemenea, terapeutul va limita accesul la informatiile oferite in functie de situatie sau de publicul tinta caruia se adreseaza (ATCB 2019).

* Pentru a respecta datoria pe care o are fata de profesie, terapeutul prin arta/art terapeutul ce raspunde unei postari in Social Media trebuie sa se asigure ca postarile sale reflecta si respecta normele de Etica (ATCB 2019).

* Terapeutul prin arta/art terapeutul nu dezvaluie sau afiseaza informatii confidentiale in Social Media (ATCB 2019).
  
Problemele de natura etica aparute in Social Media nu sunt simple si nu au raspusuri usor de gasit. Toti terapeutii, si implicit terapeutii prin arta/art terapeutii, se confrunta des cu dileme etice in viata profesionala si in special cand este vorba de Social Media. Formarea profesionala, oricat de complexa este, nu ne ofera toate raspunsurile  la toate problememe etice ce pot aparea, de aceea  ar fi bine sa ne ghidam in viata profesionala avand in minte dreptul la autonomia al clientului si obligatia terapeutului de a nu face rau. 


De aceea si nu doar, este deosebit de important ca studentii, tinerii profesionisti si nu in utimul rand practicantii sa fie tot timpul la curent cu normele etice specifice. Cele mai multe domenii clinice impun participarea periodica la un anumit numar de ore de instruire etica pentru a putea pastra licenta si dreptul de a profesa. 

Etica in Social Media- Terapie prin arta

Abuzul si neglijarea si indicatorii acestora in terapia prin arta


"Abuzul asupra copiilor este recunoscut pe scară largă ca fiind o problemă gravă ce face parte din spectrul violenței interpersonale și include neglijare si/sau abuz fizic, sexual, emoțional și verbal. În esență, abuz este orice actiune ce pune în pericol sau dăunează sănătății, dezvoltării fizice sau emoționale a copilului. " Cathy Malchiodi

In terapia prin arta (art terapia) ca si in celelalte forme de psihoterapie, abuzul, desi de multe ori neexprimat in cuvinte, apare in cadrul sedintelor deseori chiar din primele intalniri. Vorbim de acei indici ai abuzului dintre care am ales trei pentru acest articol.

Ca inchidem ochii, ca ne uitam in alta parte cand se intampla langa noi in parc sau in casa vecina, anual milioane de copii sunt neglijati, maltratati sau abuzati. Partea si mai trista este ca atunci cand vorbim de neglijare, maltratare sau abuz, abuzatorii sunt de multe ori tocmai persoanele apropiate, cei ce ar trebui sa aiba grija si sa protejeze copilul.

Emotiile, fie ele pozitive sau negative, sunt una dintre caracteristicile esentiale ale relatiilor apropiate. In cadrul acestor relatii sunt experimentate sentimentele de acceptare, securitate, dragoste, bucurie, multumire, mandrie dar si de frustrare, ura, teama de respingere, umilinta, gelozie, dezamagire, durere sufleteasca, disperare etc.

Relatiile apropiate permit si incurajeaza aparitia emotiilor, dar in acelasi timp sunt si afectate de modul in care cei implicati in relatie reactioneaza emotional la evenimentele pozitive sau negative din viata lor.

In relatia parinte-copil, emotiile celor doi determina calitatea interactiei diadice si pot afecta nu doar natura actiunilor ci si raspunsul emotional. Emotiile de baza (furia, frica, bucuria etc) pot determina comportamente specifice partenerului de relatie( de apropiere, de departare etc.), comportamente ce genereaza, la randul lor, raspunsuri relationale specifice .

Relatiile apropiate ofera poate cel mai important sprijin in ceea ce priveste factorii perturbatori. De aceea, in cadrul terapiei, incapacitatea copilului de a recunoaste mimica faciala specifica anumitor emotii de baza poate un prim indicator al abuzului in familie.

1. Dificultati in recunoasterea emotiilor exprimate

Copiii maltratati au abilitati reduse si o acuratete semnificativ mai mica in recunoasterea emotiilor de baza exprimate prin mimica tipica. Faptului ca parintele ce maltrateaza copilul are deseori tendinta de a afisa o mimica diferita emotiei traite ( zambet cand nu e fericit) sau de a nu oferi nici un indiciu emotional prin mimica faciala face deosebit de grea invatarea semnificatiile normative ale expresiilor faciale de catre copiilor.

De asemenea, studiile au demonstrat ca nivele inalte de emotii negative intense exprimate in cadrul familiei afecteaza eficienta copilului de a intelege emotiile. Lipsa expresivitatii persoanei apropiate poate influenta negativ invatarea dispozitiilor in general si recunoasterea expresiilor faciale in particular.

2. Dificultati in intelegerea sau capacitate redusa de a vorbi despre trairile si emotiile unei alte persoane 
 
In joc, in crearea povestii unui personaj dat, copiii ce au trecut sau trec prin abuz manifesta dificultati vizibile in a folosi informatii despre experienta din trecut a personajului, greutati in intelegerea emotiei curente a personajului ca raspuns la o situatie data sau in rezolvarea discrepantelor dintre indiciile faciale si emotionale ale situatiei.

In explicarea reactiilor emotionale ale personajului din joc sau poveste, copiii maltratati au deseori tendinta de a distorsiona povestea adaugandu-i material suplimentar ce de multe ori are legatura cu propria lor situatie.

3. Monstrii in lucrarile de arta

Desi tema monstrilor in desenele copiilor nu este deloc o tema iesita din comun, ba dimpotriva este o tema universala, ea apare insa diferita si mult mai des in desenele copiilor ce sufera sau au suferit abuzuri. Monstrul din desen poate intruchipa parintele abuziv sau ce neglijeaza sau persoana ce are intentia de a intimida sau teroriza. Acesti monstrii de cele mai multe ori imprumuta din trasaturile abuzatorilor. Uneori monstrii sunt chiar intruchiparea copiilor ce astfel capata supraputeri, lucru ce le ofera posibilitate ca macar in joc sau arta sa detina controlul situatiei.

In arta vorbim deseori despre "monstrii interiori", o mare parte din atelierele de terapie prin arta tratand aceasta tema. Monstrii interiori comunica intr-un mod senzorial, emotional sau psihologic o trauma, iar in cazul copiilor abuzati, monstrii sunt insasi imaginea abuzului sau a neglijarii.

Pentru ca deseori un monstru este perceput ca ceva urat, hidos, ce provoaca repulsie, poate constitui un alt motiv pentru care copilul se reprezinta pe sine ca monstru. Astfel el transmite propria perceptie despre Sine, sine perceput deseori datorita abuzului, ca fiind plin de defecte. Exprimarea de sine a copilului ca monstru reflecta de cele mai multe ori vinovatia sau convingerile pline de vinovatie si rusine ale copilului, cand acesta este supravietuitor al abuzului fizic, sexual, emotional sau psihologic. Deseori imaginea acestor monstri exprima o puternica tristete, singuratate, anxietate, teama si frica.

Copiii rareori vorbesc despre experientele traumatice, despre abuz , mai ales cand abuzatorul este unul dintre persoanele apropiate de care este legat emotional si afectiv si depinde fizic pentru a supravietui. De cele mai multe ori copilul incearca sa isi protejeze parintele abuzator.

Desi de multe ori abuzul copilului in cadrul relatiilor apropiate este greu de diagnosticat, dificultatile acestuia de intelegere a mimicii, de intelegere a emotiilor, lipsa bucuriei, umorului, contactului vizual de multe ori, lipsa empatiei, prezenta vinovatiei, remuscarii, lipsa limitelor corporale clare, pot fi de multe ori mai mult decat un simplu indiciu al situatiilor prin care copilul trece sau a trecut.

In atentia terapeutilor, in special a celor ce cocheteaza cu terapia prin arta (art terapia), pentru a nu sari la concluzii pripite, un citat atat de celebru si drag mie, atribuit deseori lui Freud.

" Sometimes a cigar is just a cigar!"(Uneori o tigara este doar o tigara)

La fel si monstrii din desenele copiilor sunt doar monstrii, nu imagini ale abuzului, iar lipsa bucuriei, contactului vizual, dificultatile in intelegerea emotiilor si a mimicii, pot avea la baza o multitudine de alte cauze total diferite si fara nici o legatura cu abuzul sau neglijarea. De aceea, va recomand din suflet citirea acestui articol cu mintea deschisa.


Indici ai abuzului sau neglijarii in terapia prin arta la copii

Terapeuti prin arte



Se cauta un loc linistit in care sufletul meu se poate odihni
Pentru cateva secunde doar.

Se cauta un loc in care sa poata calca orice picior
Pentru cateva secunde doar .

Se cauta un copacel, o frunza, o tulpina sau o tufa care sa nu se ridice sau se indoaia cand o sa vin
Pentru cateva secunde doar.

Se cauta o vorba, clara, placuta si calda
Care va folosi ca banca, adapost cuiva
Cuiva apropiat mie, copila- porumbel, sufletul meu
Care a iesit din cufar doar pentru cateva secunde, in orele diminetii,
Si nu a gasit un loc in care sa se odihneasca.

                                                                            Se cauta - Admiel Kosman


Pentru mine, psihoterapia si in special terapia prin arta (art terapia), este acest loc linistit, vorba placuta si calda, un loc de refugiu, locul unde sufletul se poate odihni macar pentru o clipa.

Antecamera a refugiu pentru suflet, Terapeuti prin arta, site-ul index pentru si despre cei ce se formeaza sau profeseaza ca terapeuti prin arte (art terapeuti), si-a deschis portile.

Scopul acestui proiect este, in primul rand, formarea unei comunitati profesionale, promovarea atat a terapiilor prin arte cat si a terapeutilor, dar si a face cunoscute evenimentele, atelierele, conferintele in domeniu, atat cele la nivel national cat si cele internationale.

Si nu in ultimul rand, de a inlesni contactul si de a micsora distanta dintre terapeuti si clienti, intre formatori si studenti.

Bine v-am gasit, la inceput de drum!
terapie prin arta, terapeuti prin arte